Auto-suficienţia este o ispită în timpuri bune
13.05.2004, Vatican (Catholica) - Mândria şi auto-suficienţa sunt ispite în timpuri de bunăstare, când omul nu mai simte nevoia de Dumnezeu, spune Papa Ioan Paul al II-lea. Sfântul Părinte şi-a exprimat acaestă preocupare în faţa celor 15.000 de participanţi la audienţa generală de miercuri, 12 mai, pe care a dedicat-o reflecţiei asupra Psalmului 29(30), un imn de aducere de mulţumire pentru eliberarea de rău.
Vorbind în Piaţa San Pietro, Papa a spus că Părinţii Bisericii au avertizat cu privire la „această ispită care se insinuează în timpuri de bunăstare, şi ei văd în încercare o chemare divină la umilinţă”. „Nimeni nu cere ajutor dacă nu îşi recunoaşte nevoia”, a spus Sfântul Părinte, citând un pasaj dintr-o scrisoare a Episcopului Fulgentius de Ruspe (467-532). Papa a arătat: „După ce mărturiseşte ispita mândriei pe care a avut-o în timpuri de prosperitate”, psalmistul reaminteşte încercarea care a urmat. El face acest lucru cu cuvinte puternice adresate Domnului: „când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat”.
Astfel, meditaţia papală a fost o reflecţie asupra acelei absenţe a lui Dumnezeu atât de tipice în viaţa publică a societăţilor care se bucură de bunăstare, şi asupra experienţei descurajante a oamenilor când se confruntă cu faptul că „mai devreme sau mai târziu” moartea va domina. „Totuşi, în ciuda la toate, aspiraţia spre victorie s-a menţinut şi a devenit, în final, speranţă a învierii”, a spus Sfântul Părinte. „Satisfacerea acestei puternice aspiraţii a fost pe deplin garantată prin învierea lui Cristos, pentru care nu îi putem mulţumi niciodată destul lui Dumnezeu”, a adăugat Papa.
Astfel, Psalmul ne arată că „nu trebuie să ne lăsăm niciodată prinşi în capcana confuziei întunecate a disperării, când totul pare pierdut”, a explicat Sfântul Părinte. „Desigur, nu trebuie să cădem în iluzia de a putea să ne salvăm pe noi înşine, cu propriile noastre resurse”. Papa Ioan Paul al II-lea a continuat astfel seria sa de reflecţii asupra Psalmilor şi cântărilor din Liturgia Vesprelor, rugăciunea de seară a Bisericii.
