Pr. Petru Tocănel, un om stimat, venerat şi temut
13.05.2004, Roma (Catholica) - „Părintele Tocănel a fost un om stimat, venerat şi temut”, a afirmat profesorul Onorato Bucci, în intervenţia sa în cadrul „Zilei spiritualităţii religioase româneşti”, organizată marţi, 11 mai, de către Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun la Universitatea Pontificală din Lateran – Roma, cu ocazia aniversării a cinci ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în României. Prof. Bucci a fost discipolul şi asistentul Pr. Tocănel în activitatea sa academică din Roma.
Conform evocării realizate de prof. Bucci, pr. Tocănel a fost un om de o înaltă ţinută intelectuală şi un riguros teolog. Biblioteca sa personală număra peste 40.000 de volume – opere care actualmente se află în conventul franciscan din Roman. În această impresionantă bibliotecă, pe lângă lucrările teologice, muzica ocupa o parte destul de consistentă, ca şi medicina, de altfel. Pr. Tocănel, după ce obţinuse licenţa în teologie la Roman, în România, a continuat să studieze peste hotare, obţinând licenţe în diferite domenii – ultima diplomă a fost cea de infirmier. „Acest lucru ajută la înţelegerea spiritului practic al omului. Vroia să se simtă util în diferite domenii”, a afirmat prof. Bucci. Dar muzica avea un rol important în viaţa lui: „Când era tensionat, obosit, trist, se aşeza la pian”, a mărturisit Prof. Bucci.
Chiar dacă a trăit mulţi ani din viaţă în afara României, forţat de împrejurările politice, pr. Tocănel a păstrat mereu paşaportul român şi nu a negat niciodată identitatea sa de român. Din cauza situaţiei politice din România „comunistă”, pr. Tocănel nu a putut reveni în ţară la moartea mamei sale – autorităţile române din acea vreme nu i-au permis să intre în ţară. Un refuz care a sporit durerea, şi-aşa mare, pricinuită de pierderea mamei sale. Când a murit şi fratele pr. Tocănel, după intervenţii serioase din partea Sfântului Scaun, autorităţile române i-au permis părintelui să reintre în patria sa. Sfântul Scaun, însă, din precauţie, i-a oferit un paşaport de serviciu. Pr. Tocănel a rămas, atunci, în ţară, doar 24 de ore.
Pr. Tocănel era un mare teolog, dar înainte de toate un mare preot: stătea în fiecare sâmbătă în confesional, spovedind multe persoane, care ieşeau de la spovadă senine, mulţumite. Dar el ieşea trist, după cum mărturiseşte cu prof. Bucci: „Spunea că e necesar să-l înţelegi pe fiecare şi că fiecare dintre noi este un tabernacol de adevăr”. În plus, părintele era un om „de o caritate incredibilă”: „A întreţinut zeci de români cu puţinii bani pe care îi avea”, a adăugat Prof. Bucci.
Vorbind apoi despre viziunea ecumenică a Pr. Tocănel, prof. Bucci a afirmat: „Era foarte sever cu Biserica Ortodoxă, pe planul principiilor, nu şi pe plan uman. Spunea că Biserica Ortodoxă nu ar fi trebuit să se ascundă în spatele statului. Suferea atunci când era atacat Papa”. În plus, Pr. Tocănel afirma, conform mărturiei Prof. Bucci, că: „există o unitate de drept divin şi o unitate de drept uman. Unitatea de drept divin nu poate fi pusă în discuţie, dar cea de drept uman da. Iar noi nu am uniţi, şi plătim scump pentru asta: plătesc scump latinii, plătesc scump ortodocşii”.
În încheierea mărturiei sale, prof. Onorato Bucci a amintit că pr. Tocănel a comentat ani de-a rândul evanghelia, în fiecare duminică, la Radio Vatican, şi a subliniat contribuţia unică adusă de pr. Tocănel prin lecţiile de drept bizantin pe care le dădea – de altfel, primele lecţii de drept bizantin în Italia şi chiar în Europa anilor `60. La rândul său, prof. Şerban Turcuş a amintit că pr. Tocănel va fi prezent în următoarea ediţie a Enciclopediei române – care va prezenta figura, personalitatea şi opera acestui preot franciscan -, şi şi-a exprimat speranţa că românii îl vor redescoperi pe pr. Tocănel şi rolul său în istoria Bisericii.
