Papa şi Patriarhul ecumenic au semnat o Declaraţie Comună

02.06.2004, Vatican (Catholica) - La sfârşitul întâlnirii lor din după-amiaza zilei de 1 iulie 2004, Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I au semnat o Declaraţie Comună „mărturisind voinţa fermă de a continua drumul spre deplina comuniune între noi în Cristos”. Declaraţia aminteşte că întâlnirea din zilele recente din Vatican a marcat a 40-a aniversare a îmbrăţişării dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras în Ierusalim, în ianuarie 1964, care a exprimat „în mod vizibil o speranţă prezentă în inimile tuturor”, ca „toţi să fie una”, după dorinţa lui Cristos.

„Unitate şi Pace! Speranţa aprinsă de acea istorică întâlnire a luminat drumul acestor ultime decenii”, se spune în declaraţie. Se adaugă că de la acea întâlnire s-au remarcat semne ale progresului, cum ar fi întâlnirile reciproce în Fanar şi în Roma dintre Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhii ecumenici, şi înfiinţarea în 1979 a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă în ansamblul ei. Deoarece lucrările Comisiei au ajuns în ultima vreme într-un impas, Papa şi Patriarhul declară: „Este de datoria noastră să continuăm în angajamentul hotărât de a relua lucrările cât mai curând.” Declaraţia mai afirmă: „În ciuda voinţei noastre ferme de a continua pe drumul spre deplina comuniune, ar fi fost nerealist să nu ne aşteptăm la diferite obstacole: doctrinale mai ales, dar şi obstacole care derivă din condiţionările unei istorii dificile. În plus, noi probleme apărute din schimbările profunde care au avut loc în ansamblul politico-social european nu au rămas fără consecinţe în relaţiile dintre Bisericile creştine. Cu reîntoarcerea la libertate a creştinilor din Europa centrală şi de est au reapărut şi vechile temeri, făcând dificil dialogul.”

În încheiere se arată: „În contextul particular al Europei, în drum spre forme mai înalte de integrare şi lărgire spre estul continentului, îi mulţumim Domnului pentru această evoluţie pozitivă şi ne exprimăm speranţa că în această nouă situaţie va creşte colaborarea dintre catolici şi ortodocşi. Sunt multe provocările cărora trebuie să le facem faţă împreună pentru a contribui la binele societăţii: aceea de a vindeca cu iubire rana terorismului, de a insufla o speranţă de pace, de a contribui la vindecarea atâtor conflicte dureroase; de a restitui continentului european conştiinţa rădăcinilor sale creştine; de a construi un dialog adevărat cu Islamul, pentru că din indiferenţă şi din ignorare reciprocă nu poate să se nască decât neîncredere şi chiar ură; de a alimenta conştiinţa sacralităţii vieţii umane; de a depune eforturi pentru ca ştiinţa să nu nege scânteia divină pe care fiecare om o primeşte prin darul vieţii; de a colabora pentru ca acest pământ al nostru să nu fie desfigurat, iar creaţia să poată păstra frumuseţea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o; dar, mai presus de toate, de a proclama cu o forţă reînnoită Mesajul evanghelic, arătându-i omului contemporan cât de mult îl ajută Evanghelia să se regăsească pe sine şi să construiască o lume mai umană.”