Suferinţa poate fi o cale spre libertatea interioară
02.06.2004, Vatican (Catholica) - Psalmul 40, „Rugăciunea unui om bolnav”, a fost tema catehezei Papei din ziua de miercuri, 2 iunie 2004, de la audienţa generală săptămânală, ţinută în Piaţa Sf. Petru în prezenţa a 13.000 de credincioşi. Papa Ioan Paul al II-lea a arătat că Isus a citat din acest Psalm în Joia Mare, în Cenacol, pentru a-şi arăta profunda întristare în momentul trădării lui Iuda: „Cel care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul”. Aceste cuvinte, a explicat Papa, exprimă „implorarea din partea unui om care este bolnav şi părăsit de prietenii săi”.
„Omul bolnav începe să vorbească cerându-i iertare lui Dumnezeu, potrivit concepţiei tradiţionale din Vechiul Testament conform căreia pentru fiecare suferinţă există o greşeală corespunzătoare. … Chiar dacă aceasta este o viziune depăşită de Cristos, suferinţa în sine poate ascunde o valoare secretă şi poate deveni un drum spre purificare, spre libertatea interioară, spre îmbogăţirea sufletului. Ne invită să depăşim superficialitatea, egoismul şi păcatul, şi să ne încredem mai intens în Dumnezeu şi în voinţa Sa mântuitoare”.
Sfântul Părinte a remarcat că „atunci când răufăcătorii intră în scenă, venind la o persoană bolnavă nu pentru a o mângâia ci mai degrabă pentru a o ataca”, bolnavul care se roagă simte indiferenţă şi duritate, „chiar din partea prietenilor săi care s-au transformat în figuri ostile şi pline de ură”. „Sentimentul de amărăciune este profund atunci când cel care ne loveşte este `un prieten` în care avem încredere, numit în ebraică `un om al păcii`. … În rugăciunea noastră ne facem ecoul glasului unei mulţimi de persoane care sunt iertate şi umilite în infirmitatea şi slăbiciunea lor, şi de către aceia care ar trebui să îi sprijine”.
În concluzie, Papa a spus că „rugăciunea Psalmului 40 nu se încheie, totuşi, pe acest fundal întunecat. Cel care se roagă este sigur că Dumnezeu va apărea la orizontul său, revelând, încă o dată, iubirea Sa. El va acorda sprijinul Său şi va lua persoana bolnavă în braţele Sale. … Psalmul, marcat de durere, se încheie într-o notă de lumină şi speranţă”.
