Vizita Papei în Elveţia, tensiuni ca acum 20 de ani
03.06.2004, Roma (Catholica) - Mons. Amedeo Grab, preşedintele Conferinţei Episcopale Elveţiene, îşi aminteşte bine ultima vizită oficială a Papei Ioan Paul al II-lea în Elveţia, acum 20 de ani şi tensiunile din jurul acelui eveniment. Suveranul Pontif ar fi trebuit să viziteze din nou Elveţia în 1981, însă cu trei zile înainte de data prevăzută, Papa a fost grav rănit într-un atentat. Mons. Grab vorbeşte, într-un interviu acordat agenţie Swissinfo, despre tensiunile din trecut şi cele din prezent, legate de apropiata vizită a Sfântului Părinte în Elveţia.
– Ce se aşteaptă de la vizita Papei şi ce înseamnă ea pentru dumneavoastră?
– Am încă vie în minte amintirea vizitei pastorale din 1984. Este foarte emoţionant să retrăieşti după 20 de ani ceva asemănător, chiar dacă în dimensiuni mai reduse. Pentru mine personal este o mare bucurie să mă aflu împreună cu Sfântul Părinte. Îl întâlnesc adesea la Roma, chiar dacă starea sa precară de sănătate face aşa încât aceste vizite sunt mai scurte şi mai puţin frecvente. Ultima oară când m-am aflat alături de el a fost la 6 mai, în ziua depunerii jurământului de către gărzile elveţiene.
– Care este semnificaţia vizitei Papei pentru catolicii elveţieni?
– Vizita are o semnificaţie importantă mai ales pentru tineri. În ultimele decenii unele tensiuni, o oarecare polarizare în Biserică ne-au preocupat. Pentru tineri temele politice ale Bisericii nu au nici o semnificaţie. Cunosc figura emblematică a Papei.
– Care sunt temele care îi interesează pe tineri?
– Tinerii ar vrea să ştie de ce trăim, ce înseamnă Evanghelia, dacă Biserica mai are încă o misiunea în lume, dacă societatea divertismentului este un răspuns mulţumitor la nostalgia existenţială a omului. Faptul că tinerii sunt tot mai mult atraşi de biserici libere şi de mişcări care adesea sunt definite secte dovedeşte faptul că ei caută răspunsuri la întrebări profunde. De aceea vin şi la Papa.
– Papa e pentru tineri un fel de Pop Star? Utilizează vizita sa ca un act de relaţii publice împotriva pierderii credincioşilor în biserica oficială?
– Nu, nu, nu am observat niciodată o asemenea intenţie la Papa. Îi iubeşte pe tineri, care au încredere în el şi recunosc în el o autoritate morală superioară, chiar dacă nu sunt toţi implicaţi în Biserică în acelaşi mod.
– La sfârşitul săptămânii din 5-6 iunie toate privirile vor fi îndreptate spre Elveţia: ce aduce această vizită papală ţării?
– Opinia publică mondială, chiar şi cine nu aparţine Bisericii Catolice, îl ascultă mereu cu mare respect pe Papa. Comuniunea şi experimentarea comună a lui Cristos sunt privite cu tot mai mare interes. În acest sens sunt tot mai multe persoane care aşteaptă mult de la Papa.
– Relaţiile dinte catolicii elveţieni şi Vatican sunt destul de tensionate, după arată un sondaj recent: majoritatea catolicilor locali doresc o Biserică mai deschisă şi mai modernă.
– Aceste cereri le cunoaştem de 30 de ani. Aceste tensiuni existau deja în vremea vizitei din 1984. Nu ştiu cât de reprezentativ este ultimul sondaj, chiar dacă numerele fac destul efect.
– Majoritatea catolicilor elveţieni ar prefera libertatea de a alege în ce priveşte celibatul preoţilor şi preoţia şi pentru femei. Roma ascultă prea puţin cererile de la bază?
– Ca Episcop am o experienţă a bazei care nu este atât de univocă aşa cum ar lăsa să se gândească sondajul. Pe de o parte există voci care cer o modernizare, o mai mare democratizare, pe de altă parte noi Episcopii ne confruntăm în mod continuu cu cereri de lealitate în ce priveşte Roma.
– În multe cazuri laicii îşi asumă îndatoriri sacerdotale. Preoţii consacraţi sunt pe cale de dispariţie?
– Nu, nu mă tem de acest lucru. Anul trecut am hirotonit pentru dieceza de Coira zece preoţi, la fel în 2001, iar anul acesta vor fi patru. Nu suntem fără preoţi. Anul viitor va fi un an de chemare la preoţie în întreaga Elveţie. Roma ştie bine că depindem de asistenţii pastorali. Legitimitatea lor nu a fost pusă niciodată în discuţie. Dar Roma atrage atenţia asupra pericolului unei clericizări a laicilor. Teologii laici nu ar trebui să ia locul preoţilor. Unele parohii se adaptează să trăiască practic fără preot iar acest lucru este periculos.
– Aţi adus vorba de unitatea creştinilor. Dar conform instrucţiunilor Vaticanului protestanţii sunt rugaţi ca, în timpul vizitei papale, să se abţină de la împărtăşanie. Nu este o contradicţie?
– Nu este vorba de o măsură nouă. În text se face referinţă la preocuparea că aplicarea liturgiei nu va fi pusă în practică peste tot cu aceeaşi atenţie. De aceea sunt amintite unele aspecte teologice, care erau cunoscute de mult.
– În ultimii ani ecumenismul a cunoscut progrese pozitive. Interzicerea împărtăşaniei pentru protestanţi nu este contraproductivă?
– Dăunează Bisericii ceea ce încetineşte sau face imposibilă unirea creştinilor. În Elveţia avem bune relaţii ecumenice. Conferinţa episcopală are contacte fraterne şi constante cu Consiliul Bisericilor evanghelice elveţiene. Dar viziunea pe care o avem noi despre Biserică nu este încă atât de unitară încât să permită celebrarea comună a Euharistiei, care este punctul cel mai înalt al existenţei Bisericii.
– Acum câteva zile a uimit propunerea unor preoţi de a-l trimite pe Papa la pensie după vârsta de 75 de ani. O cerere legitimă?
– E greu de crezut că un oaspete, care a împlinit de curând 84 de ani, este primit în acest mod. Semnatarii cererii au crezut poate că era momentul oportun pentru a face cunoscută cererea lor. Nu este potrivit nici momentul, nici modul pentru astfel de comunicări.
– Care este amintirea cea mai vie de la vizita Papei din 1984?
– M-a impresionat faptul că poporul elveţian în parte avea o părere foarte negativă înainte de sosirea Papei, dar după vizita lui s-a observat că a fost un eveniment pozitiv. Au fost şi etape dificile. Unii preoţi cereau o mai mare deschidere din partea Bisericii, exact ca şi astăzi.
