Protejarea vieţii umane este o datorie pentru toţi

18.06.2004, Vatican (Catholica) - În această dimineaţă, Sfântul Părinte a primit scrisorile de acreditare ale noului ambasador al Spaniei, Jorge Dezcallar de Mazarredo, faţă de care şi-a exprimat satisfacţia „pentru stadiul relaţiilor diplomatice dintre Spania şi Sfântul Scaun”. Papa a amintit de asemenea de cele cinci călătorii apostolice pe care le-a făcut în această ţară. Referindu-se la ultima călătorie, din mai 2003, Papa a spus că „a fost un semn foarte clar de speranţă pentru Biserică dar şi pentru societatea spaniolă, pentru că valorile nobile trăite intens sunt ca un suflet ce dă coeziune activităţii umane şi creativitate în momentele de colaps sau de catastrofe precum cele prin care Spania a trecut foarte recent, datorită plăgii terorismului”.

Papa a invitat Spania să dea mărturie de rădăcinile ei creştine. După ce a subliniat respectul Bisericii pentru autoritatea civilă, el a spus că nici Biserica şi nici Statul nu pot fi ignorate deoarece „binele comun solicită adesea forme de colaborare între ambele, fără discriminare şi fără excludere. Acesta este conţinutul acordurilor parţiale dintre Biserică şi Stat, care au fost stabilite imediat după aprobarea actualei Constituţii spaniole.” Papa a afirmat că Biserica „face eforturi pentru a-i invita pe toţi oamenii de bunăvoinţă să construiască o societate bazată pe valorile fundamentale şi de neînlocuit, pentru o ordine dreaptă naţională şi internaţională, demnă de omenire”. În acest sens el a subliniat „natura incoerentă a unora dintre tendinţele timpurilor noastre, pe de o parte crescând bună starea oamenilor, pe de altă parte atacate fiind demnitatea lor şi drepturile lor fundamentale, precum dreptul la viaţă care este limitat sau este transformat într-un instrument în cazul avortului. Protejarea vieţii umane este o datorie pentru toţi, din moment ce problemele vieţii şi ale promovării ei nu sunt doar o prerogativă pentru creştini ci şi o datorie ce ţine de orice conştiinţă umană ce aspiră la adevăr şi este îngrijorată de situaţia critică a omenirii. Oficialităţile sunt obligate să apere viaţa, în special viaţa celor slabi şi lipsiţi de apărare.”

Sfântul Părinte a mai spus că familia, „nucleul central şi fundamental al întregii societăţi, mediul fără echivalent de solidaritate şi şcoală naturală de convieţuire paşnică, merită cea mai mare protecţie şi ajutor pentru a-şi duce la îndeplinire sarcinile. Drepturile ei sunt mai importante decât cele ale unor grupări din societate. Printre aceste drepturi nu trebuie uitat cel la a fi născut şi crescut într-o casă stabilă, unde cuvintele mamă şi tată să poată fi spuse cu bucurie şi nu cu decepţie.” Societatea va câştiga de pe urma celor mici, a continuat Papa, „dacă nu va da glas celor ce par să încurce căsătoria cu diferite alte forme de uniune, unele chiar opuse căsătoriei, sau care par a-i considera pe copii ca fiind nişte obiecte pentru propria bucurie.” Sfântul Părinte a continuat: „Familia are dreptul şi datoria de a-şi educa fiii, după convingerile morale şi religioase, deoarece dezvoltarea integrală nu poate fi lipsită de dimensiunea transcendentă şi spirituală a omului. […] Nici învăţătura Bisericii Catolice nu poate fi subestimată în instituţiile de stat, bazate tocmai pe dreptul familiilor care au cerut-o, fără discriminare sau impuneri.”

La sfârşitul discursului său, Papa Ioan Paul al II-lea şi-a exprimat speranţa ca în acest An Sfânt al Sf. Iacob, Apostolul să fie, „aşa după cum a fost de secole, un far luminos pentru spanioli şi să continue să fie pentru meleagurile lui o brazdă însămânţată cu tărie şi speranţă pentru numeroşii pelerini din întreaga Europă”.