Ştefan Gugura, Alin Tat: Studii heideggeriene

22.09.2004, Târgu Lăpuş (Catholica) - În Colecţia Aletheia a Editurii Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş a apărut, la numărul 11, lucrarea „Studii heideggeriene”, coordonată de Ştefan Gugura şi Alin Tat. Acest volum, care doreşte să aducă o contribuţie la dezbaterea ce înconjoară numele filosofului de la Freiburg, Martin Heidegger, conţine materiale în limbile română, franceză şi germană.

Din Prezentarea scrisă de cei doi coordonatori, cităm: „Volumul de faţă, care se doreşte a sta sub influenţa lui Heidegger, nu e în fapt un volum închinat exclusiv unor subiecte heideggeriene, aşa cum s-ar putea crede din titlu. Nu toate studiile îl au în centru pe Heidegger, însă acesta nu lipseşte într-o formă sau alta din nici unul din ele. Totuşi, câteva din texte poartă aproape exclusiv asupra filosofiei heideggeriene pe când celelalte îl invocă mai mult sau mai puţin pe acesta.”

Astfel, Vlad Moldovan face o incursiune în problema facilităţii vieţii şi hermeneuticii vieţii factice în scrierile heideggeriene anterioare lui „Sein und Zeit”; Alexandru Cistelecan explorează în „Despre fantome şi monştri” legătura dintre limbaj şi moarte la Heidegger şi nu numai, iar al doilea text al său, „Oreille et Stimmung„, poartă asupra problemei discursului heideggerian şi a ascultării fiinţei. Textul lui Alin Tat explorează o temă heideggeriană inversată – problema uitării fiinţei; textul lui Ştefan Gugura – în limba franceză – e centrat pe o problemă heideggeriană, cea a orizontului, urmărită din texte timpurii până în cea de a doua etapă a creaţiei heideggeriene. Mihai Maci propune un dialog filosofic între Heidegger şi contemporana sa, Edit Stein.

Celelalte texte din volum nu mai tratează însă strict chesiuni heideggeriene. Textul Liviei Suciu, „Procedeul `destrucţiei` la Heidegger”, deşi tratează în cea mai mare parte a sa gândirea lui Heidegger, o face mai degrabă din perspectivă derrideană decât dintr-o aplecare directă asupra lui Heidegger, situându-se până la urmă undeva între acesta şi Derrida; în schimb, textul lui Ben Vedder, în limba germană, ce se ocupă cu problema metaforei, începe cu Heidegger, dar continuă şi se sfârşeşte în cu totul alte gândiri decât cea heideggeriană. Textul lui Marius Boldor urmează mai degrabă stilul gândirii şi al problematizării heideggeriene decât să se ocupe de vreo chestiune heideggeriană; în sfârşit, textul Mădălinei Diaconu îl are doar în umbră pe Heidegger, deşi îl citează, efectiv, într-o problemă legată de estetica orbilor.