Patriarhia solicită anularea unui drept legal al greco-catolicilor

02.10.2004, Bucureşti (Catholica) - Sub titlul „Patriarhia solicită Guvernului anularea dreptului legal al greco-catolicilor de a se adresa justiţiei”, cotidianul România liberă a publicat astăzi un articol din care aflăm că, cu puţin timp în urmă, Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trimis un „documentar” de şase pagini, conţinând 11 puncte, prin care solicită Guvernului României să anuleze dreptul legal al Bisericii Greco-Catolice de a se adresa justiţiei pentru redobândirea fostelor lăcaşe de cult confiscate de regimul comunist în 1948 (folosite în prezent de Biserica Ortodoxă Română), în cazurile în care dialogul interconfesional nu a dat nici un rezultat timp de 14 ani.

Această solicitare ieşită din comun survine în urma apariţiei în Monitorul Oficial din 18 august 2004, nr. 751, a unei „ordonanţe pentru completarea art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică)”, emisă de Guvernul României, prin care greco-catolicilor li se dă dreptul legal de a se adresa justiţiei, după o discriminare de 14 ani: „În cazul în care reprezentanţii clericali ai celor două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzute la alin. 1, partea interesată are deschisă calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun”. Această intrare în legalitate a unui decret anticonstituţional din 1990, care a funcţionat restrictiv, blocând accesul greco-catolicilor la justiţie timp de 14 ani, a stârnit mânia Cancelariei Sfântului Sinod, se scrie în articolul din România liberă, care continuă: Cancelaria „solicită acum statului nostru de drept să discrimineze din nou Biserica Greco-Catolică, în preajma integrării europene, şi să situeze Biserica Ortodoxă Română mai presus de lege”.

Articolul publică câteva pasaje din „documentarul” BOR. „Patriarhia Română contestă Ordonanţa Guvernului României nr. 64, din 13 august 2004, şi cere anularea ei pentru următoarele motive: După cum se ştie, Decretul nr. 126/1990 a fost rodul şi urmarea firească a reuniunii care a avut loc la Palatul Patriarhal din Bucureşti, la 9 aprilie 1990, dintre delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, şi delegaţia Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), condusă de Excelenţa sa Mitropolitul Todea, devenit apoi cardinal, reuniune onorată cu prezenţa preşedintelui CPUN, domnul Ion Iliescu, şi a altor personalităţi din conducerea statului… Era aşadar firesc, logic şi legal ca la completarea acestui decret-lege, prin adăugarea la articolul 3 a încă unui alineat, alineatul 2, statornicită prin Ordonanţa Guvernului nr. 64, din 13 august 2004, cele două Biserici să fie din nou consultate. Or, s-a dovedit că Patriarhia Română şi Sfântul Sinod, autoritatea ei supremă, au fost total neglijate, desconsiderate şi neinformate în prealabil.”

„Hotărârea Guvernului nr. 44 din 13 august 2004 este unilaterală, modifică şi anulează principiul stabilit de Decretul-Lege nr. 126/1990, care, prin articolul 3, prevede că `situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) şi au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanţii clericali ai celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri`. Din analiza acestui principiu, cuprins în actul normativ menţionat, rezultă că lăcaşurile de cult şi casele parohiale care au aparţinut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) nu pot fi restituite decât printr-o procedură extrajudiciară, obligatorie, exclusiv pe calea dialogului, în cadrul unor comisii mixte, formate din reprezentanţii clericali ai celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor care deţin bunurile respective, ca o condiţie sine qua non, fără acţiuni în justiţie, potrivit dreptului comun”.

Iată un alt pasaj din documentul ortodox: „În prezent, din cele 334 de biserici de care dispune Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), 153 sunt cedate prin dialog de către Biserica Ortodoxă Română – 84 de biserici prin înţelegere, iar 57 recunoscute în comisia mixtă de dialog ca aparţinând Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), deşi au fost ocupate în mod abuziv, iar alte 12 biserici au fost obţinute prin hotărâri ale instanţelor disciplinare. Cazul celor 12 biserici dovedeşte că partea greco-catolică a folosit şi calea justiţiei, chiar dacă art. 3 din Decretul-Lege nr. 126 legiferează numai calea dialogului. Socotim astfel că nu mai era nevoie să se adauge alineatul al doilea al art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, deoarece nimeni nu a împiedicat-o să folosească şi calea justiţiei…”

„La cele de mai sus, adăugăm faptul că acţiunea Bisericii Catolice de rit bizantin (greco-catolică) cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, introdusă în justiţie, a fost respinsă de Curtea Constituţională, cel mai înalt for de judecată din ţară, prin decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993… De asemenea, arătăm că şi Curtea Supremă de Justiţie, în mai multe decizii ale sale de speţă, a respins acţiunile în justiţie ale unor parohii greco-catolice… Şi pentru aceste considerente, socotim că Hotărârea Guvernului nr. 64 din 13 august 2004, publicată în Monitorul Oficial al României din ziua de miercuri, 18 august 2004, trebuie anulată. Totodată, Biserica Ortodoxă Română doreşte să se ia act de către onoratul Guvern, Ministerul Culturii şi Cultelor şi autorităţile competente de stat de faptul regretabil că Biserica Catolică de rit bizantin (greco-catolică) din România nu abordează cu sinceritate dialogul în care se află cu Biserica Ortodoxă Română, adoptând poziţia de victimă şi dezinformând opinia publică românească şi opinia publică internaţională, înscriind în site-ul ei (adresa de Internet a Bisericii Greco-Catolice – BGC) informaţii false şi ştiri prin care strică imaginea Bisericii Ortodoxe Române şi a României, în pragul intrării ei în Uniunea Europeană…”

„Socotim că motivele prezentate în acest documentar, întocmit de Cancelaria Sfântului Sinod şi Oficiul Juridic al Administraţiei Patriarhale, îndreptăţesc solicitarea Patriarhiei Române de anulare a Hotărârii nr. 64/13 august 2004 a Guvernului României”. Articolul din România liberă subliniază la final faptul că acest material al Cancelariei Sfântului Sinod nu este semnat de Patriarhul Teoctist ci de un preot.