Despre originea şi semnificaţia Rozariului
13.10.2004, Vatican (Catholica) - Rozariul este o rugăciune „intens contemplativă” şi puternică, cu o lungă istorie, consideră Arhiepiscopul Domenico Sorrentino, secretarul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. „Personal am văzut multe miracole prilejuite de redescoperirea acestei rugăciuni”, a declarat el într-un interviu la Radio Vatican, amintind de întâlnirile pe care le-a avut cu „persoane care au găsit în această rugăciune hrană pentru suflet şi motiv de suferinţă”.
La audienţa generală de miercurea trecută, Papa Ioan Paul al II-lea i-a invitat pe credincioşi ca în această „lună a rozariului” să facă din devoţiunea mariană „rugăciunea voastră zilnică”. Recitarea rozariului a început „cu modestie în primele secole ale celui de-al doilea mileniu”, a spus Arhiepiscopul Sorrentino în interviu. „Pe atunci psalmii se recitau după organizarea lor liturgică, dar erau mulţi care nu se puteau ruga în latină, şi astfel psalmi au început să fie înlocuiţi de rugăciunile `Pater` şi `Ave`, care au fost ordonate după diferite reguli, după circumstanţe”, a explicat Arhiepiscopul.
„Apoi, cu timpul, a fost adăugată meditarea misterelor”, a continuat el. „Rugăciunea a crescut până când a luat forma în care şi noi recităm astăzi, iar aceasta s-a întâmplat în mod special pe vremea Sfântului Papă Pius al V-lea, care a instituit sărbătoarea Sfintei Doamne a Rozariului, legată apoi de un context istoric specific: victoria creştină asupra ameninţării otomane. Papa a atribuit victoria rugăciunii perseverente a creştinilor, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu”, a mai spus Arhiepiscopul Sorrentino. De atunci, rozariul „a fost recitat după această schemă de comunitatea creştină, până când Papa Ioan Paul al II-lea, acum doi ani, odată cu Anul Rozariului”, a schimbat rugăciunea, „concentrând-o mai mult pe aspectul ei cristologic şi biblic, în special prin adăugarea misterelor luminii.”
„Este evident pentru oricine că această rugăciune spune multe”, a spus Arhiepiscopul. Rozariul este „intens contemplativ. Repetiţia, care adesea, privită de la distanţă, pare a fi mecanică, slujeşte de fapt ca o respiraţie pentru sufletul care, privind spre Isus Cristos, îşi asumă o atitudine contemplativă prin ochii şi inima Mariei.” Înţeleasă din această perspectivă, rugăciunea mariană „îl poate ajuta pe creştin în viaţa de zi cu zi să rămână ancorat în misterul mântuirii noastre, în special în Isus Cristos, care este inima, centrul vieţii creştine”, a mai spus prelatul. „Din păcate, uneori această rugăciune nu este recitată la maximul potenţialului ei. Ar fi bine dacă Poporul lui Dumnezeu ar deveni conştient de potenţialul acestei rugăciuni, urmând îndeaproape sugestiile făcute de Papa.”
