„Încheierea Sinodul Diecezei de Iaşi este un final şi un început”

09.12.2004, Iaşi (Catholica) - Sinodul Diecezei de Iaşi s-a închis în mod oficial în ziua de 8 decembrie, solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, prin celebrarea unei Sfinte Liturghii în catedrala romano-catolică din Iaşi, Liturghie prezidată de păstorul Diecezei, PS Petru Gherghel. La ora 10.30, a pornit o procesiune din catedrala veche, îndreptându-se spre catedrala nouă, îmbrăcată în sărbătoare, aflăm dintr-o ştire semnată de pr. Cornel Cadar şi publicată pe situl www.ercis.ro.

La începutul Liturghiei, PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, coordonatorul Comisiei de Pregătire a Sinodului, a prezentat rodul muncii Sinodului: un volum cu câteva sute de pagini cu propoziţiile, sugestiile, propunerile şi luările de cuvânt din cadrul sesiunilor plenare. Volumul a fost aşezat la loc de cinste, lângă Sfânta Scriptură. În faţa altarului au stat 16 membri sinodali: cei care au pregătit temele prezentate în cadrul sesiunilor plenare. Din structurile Sinodului au făcut parte preoţi, călugări şi laici, care pe parcursul celor trei ani au adunat sugestiile din parohii, au coordonat redactarea catehezelor şi a temelor, le-au prezentat în aula sinodală sau au fost moderatori. Ei au primit la finalul Liturghiei diplome sinodale.

Apoi s-a dat citire, în limbile latină şi română, mesajului transmis în numele Sfântului Părinte de către Secretariatul de Stat al Vaticanului. Sfântul Părinte aduce mulţumiri, se spunea în mesaj, şi o imploră pe Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului de la Cacica, să mijlocească de la Răscumpărătorul omului roade îmbelşugate în urma lucrării sinodale. IPS Jean Claude Perisset, Nunţiul apostolic, a vorbit în predică despre rolul Sinodului într-o Dieceză. „Încheierea Sinodul Diecezei de Iaşi este în acelaşi timp un final şi un început”. A vorbit apoi despre semnificaţia muncii depuse în cursul celor trei ani şi despre faptul că se continuă drumul de a merge împreună, după semnificaţia termenului „sinod”, şi urmează punerea în practică a hotărârilor.

La finalul Liturghiei, PS Petru Gherghel a exprimat mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru timpul de har pe care l-a trăit Dieceza de Iaşi. Munca celor care s-au implicat în Sinod se află în continuarea efortului depus pe meleagurile moldave de cei care au lucrat pentru răspândirea credinţei şi cunoaşterea lui Cristos. Episcopul Diecezei a mulţumit apoi tuturor celor care au contribuit la buna desfăşurare a Sinodului.

IPS Daniel, mitropolitului ortodox al Moldovei şi Bucovinei, prezent şi el la celebrări, a vorbit despre bucuria participării la sărbătoare şi a subliniat că multe din preocupările Sinodului Diecezei de Iaşi sunt şi preocupările Bisericii Ortodoxe. A arătat faptul că ultima etapă a Sinodului corespunde cu anul în care Biserica Ortodoxă l-a comemorat pe Ştefan cel Mare. Înalt Preasfinţia Sa i-a dat PS Petru un engolpion, medalia cu chipul voievodului şi crucea moldavă, pentru a fi oferite Sfântului Părinte.

Ca recunoştinţă pentru munca depusă, PS Aurel a primit din partea păstorului Diecezei o cruce pectorală sinodală. S-a amintit şi faptul că Preasfinţia sa, exact cu cinci ani în urmă, a primit consacrarea episcopală. S-au citit apoi două decrete: unul de constituire a comisiei de redactare a documentul final, până la 15 august 2005, şi altul cu norme tranzitorii de respectat în Dieceză până la elaborarea statutelor şi a regulamentelor pentru structurile diecezane, precum şi a documentului final.

Înainte de binecuvântare, Episcopul de Iaşi a făcut o rugăciune de consfinţire către Maica Domnului, având în vedere că 8 decembrie înseamnă şi 150 de ani de la proclamarea dogmei Neprihănitei Zămisliri. „O, Neprihănită, Mireasă a Duhului Sfânt, fă ca toată Biserica locală de Iaşi, după celebrarea Sinodului diecezan, să devină mai conştientă de realitatea fiinţei sale sacramentale, să-şi îmbunătăţească şi să-şi desăvârşească trăirea credinţei, ca astfel să poată înălţa către Dumnezeul îndurărilor imnul solemn de laudă şi de recunoştinţă, imnul bucuriei şi al biruinţei, pentru că lucruri mari ne-a făcut şi nouă, aşa cum ţi-a făcut şi ţie, Cel Atotputernic”.