PS Eugen Schönberger – Mesaj cu ocazia Paştilor
25.03.2005, Satu Mare (Catholica) - „De ce este credinţa noastră cea mai minunată? Pentru că din `totul s-a sfârşit`, `totul este în zadar`, din cea mai neagră deznădejde ne arată un minunat drum de ieşire”, spune în Mesajul său de Paşti PS Eugen Schönberger, Episcop romano-catolic de Satu-Mare. „După promisiunile făcute seara în Joia Mare, după trădare, fugă şi tăgăduire, după tragedia din Vinerea Mare şi moartea lui Isus, a mai rămas doar înmormântarea. Au luat trupul lui Isus de pe Cruce şi l-au înmormântat. Odată cu el speranţa multora a fost îngropată.”
Când se părea că totul este pierdut, s-a întâmplat un lucru neaşteptat: femeile „au găsit piatra de la intrarea în mormânt dată la o parte, iar trupul nu era nicăieri”. Deşi ele s-au gândit la faptul că cineva l-a luat pe Isus, vestea dată ucenicilor a aprins în sufletul acestora speranţa. „Aceştia au alergat la mormânt. Au intrat, au văzut pânzele lăsate acolo, au văzut şi au crezut. Da, Isus le-a spus dinainte că va învia a treia zi.”
PS Eugen arată în continuare că „una din dovezile de netăgăduit ale credinţei noastre este învierea din morţi a lui Isus. Această dovadă, însă, este nespus de intimă, ca şi cum de la bun început s-ar face cunoscută doar la nivelul unei profunde iubiri. Din punct de vedere istoric ar trebui să fie cea mai spectaculoasă, ca să convingă pe toată lumea, în primul rând pe cei care L-au răstignit pe cruce. În realitate, evenimentul învierii nu a avut martori. Nimeni nu a putut spune ce s-a întâmplat din punct de vedere fizic.”
„Inima, tocmai prin gingăşie, îşi recunoaşte Învăţătorul: da, acesta este Dumnezeul meu, Dumnezeul iubirii”, explică Preasfinţia Sa. „Învierea lui Isus s-a petrecut neobservată. Poate, tocmai de aceea, această lecţie nu o înţelegem nici astăzi cu adevărat sau abia o înţelegem. Trebuie să ne împăcăm cu gândul că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul puterii ci, dincolo de toate, este Dumnezeul iubirii”. Episcopul de Satu-Mare ne invită să înţelegem că Paştele este învierea acestui Dumnezeu al iubirii, „care este nespus de sensibil, tainic şi intim, la fel ca şi prezenţa Sa în Preasfântul Sacrament al altarului. În fiecare ostie sfântă ne aşteaptă cel Înviat, vine spre noi ca să ne întâlnim cu El”.
