„Putem fi siguri că iubitul nostru Papă stă acum la fereastra casei Tatălui”

08.04.2005, Vatican (Catholica) - Celebrarea Sfintei Liturghii funerare pentru Papa Ioan Paul al II-lea, din ziua de vineri, 8 aprilie 2005, de la ora 10 – ora Romei -, la care au concelebrat Cardinali şi Patriarhi ai Bisericilor Catolice Răsăritene, a fost prezidată de Decanul Colegiului Cardinalilor, Excelenţa Sa Joseph Ratzinger. Cardinalul Ratzinger a fost Prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Predica ţinută la Liturghie de către Cardinal a fost întreruptă adesea de aplauze, şi de ovaţii în care credincioşii îşi exprimau dorinţa ca Papa Ioan Paul al II-lea să fie în curând declarat sfânt.

Pornind de la cuvintele adresate de Isus lui Petru, în pasajul evanghelic citit la Sfânta Liturghie (Ioan 21,15-19), referitor la misiunea pastorală a lui Petru, Cardinalul Ratzinger a evidenţiat câteva momente importante din viaţa lui Karol Wojtya în care acesta a auzit chemarea Domnului: „Urmează-mă!” Prima chemare a fost aceea la preoţie, simţită pe când era tânăr student, „pasionat de literatură, de teatru, de poezie”, şi lucra „într-o uzină chimică, înconjurat şi ameninţat de teroarea nazistă”. Amintind câteva cuvinte ale lui Cristos (Ioan 10,11; 15,9,16), Decanul Colegiului Cardinalilor descrie preoţia Sfântului Părinte, care „a fost preot până la sfârşit, pentru că şi-a oferit viaţa lui Dumnezeu pentru oile sale şi pentru întreaga familie umană, într-o dăruire zilnică în slujba Bisericii şi mai presus de toate în încercările dificile ale ultimelor luni. Astfel a devenit una cu Cristos, bunul păstor care îşi iubeşte oile.”

Un alt moment important amintit de Cardinal a fost acela în care i s-a cerut „să lase învăţământul academic, să lase comuniunea stimulantă cu tinerii, să lase eforturile intelectuale de a cunoaşte şi interpreta misterul acelei creaturi care este omul, pentru a face prezentă în lumea de astăzi interpretarea creştină a fiinţei noastre”, şi să accepte numirea sa ca Episcop auxiliar de Cracovia. „Karol Wojtyla a acceptat, auzind în chemarea Bisericii vocea lui Cristos”, experimentând faptul că „tot ceea ce a pus în mâinile Domnului s-a întors la el într-un nou mod: iubirea pentru cuvinte, pentru poezie, pentru literatură, a constituit o parte esenţială a slujirii sale pastorale”.

În fine, „în octombrie 1978, Cardinalul Wojtyla a auzit din nou vocea Domnului… La întrebarea `Karol, Mă iubeşti?`, Arhiepiscopul de Cracovia a răspuns din adâncul inimii lui: `Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc.` Iubirea pentru Cristos a fost forţa dominantă la iubitul nostru Sfânt Părinte; cine l-a văzut rugându-se, cine l-a auzit predicând, ştie aceasta. Şi astfel, mulţumită acestei înrădăcinări profunde în Cristos, el a putut să ducă o povară ce trece dincolo de forţele pur umane: aceea de a fi păstorul turmei lui Cristos, al Bisericii Sale universale.”

Arătând faptul că alături de porunca de a păstori turma, Cristos i-a vestit lui Petru şi martiriul său, Cardinalul Ratzinger a spus: „În prima perioadă a pontificatului său, încă tânăr şi plin de energie, Sfântul Părinte, călăuzit de Cristos, mergea până la capătul pământului. Apoi însă, el a intrat tot mai mult în comuniune cu suferinţele lui Cristos; tot mai mult a înţeles adevărul cuvintelor: `altul te va încinge`. Şi tocmai în această comuniune cu Domnul aflat în suferinţă, neobosit şi cu o intensitate înnoită, el a vestit Evanghelia, misterul iubirii care merge până la capăt.”

În încheierea predicii, Cardinalul a exprimat convingerea că Papa se află de-a dreapta Tatălui: „Pentru noi toţi rămâne de neuitat cum, în această ultimă Duminică Pascală a vieţii sale, Sfântul Părinte, marcat de suferinţă, a apărut încă o dată la fereastra Palatului Apostolic şi pentru ultima oară a dat binecuvântarea Urbi et Orbi. Putem fi siguri că iubitul nostru Papă stă acum la fereastra casei Tatălui, ne vede şi ne binecuvântează. Da, binecuvântează-ne, Sfinte Părinte. Încredinţăm sufletul tău drag Maicii lui Dumnezeu, Mamei tale, care te-a călăuzit în fiecare zi şi care te va călăuzi acum în gloria eternă a Fiului ei, Domnul nostru Isus Cristos. Amin.”