Cardinalul Ratzinger despre alungarea lui Dumnezeu din viaţa publică

12.04.2005, Subiaco (Catholica) - Cardinalul Joseph Ratzinger spune că credincioşii sunt confruntaţi cu tendinţa de a-l alunga pe Dumnezeu din viaţa publică şi de a-i limita prezenţa la „realitatea subiectivă a unor reflexe culturale învechite”. În ziua de 1 aprilie 2005, la primirea distincţiei Sf. Benedict pentru promovarea vieţii şi a familiei în Europa – distincţie acordată de Fundaţia din Subiaco pentru Viaţă şi Familie -, decanul Colegiului Cardinalilor a ţinut un discurs despre actuala criză culturală şi identitară care afectează mai ales Lumea Veche.

Afirmând că „morala nu a ţinut pasul cu dezvoltarea ştiinţifică, ci, dimpotrivă, a cunoscut un regres,” Cardinalul a explicat că „cel mai mare pericol al timpurilor noastre este tocmai acest dezechilibru dintre posibilităţile tehnologice şi energia morală.” Eminenţa Sa a dat două exemple: ameninţarea terorismului şi posibilitatea de a manipula originea vieţii umane.

Fostul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei – după moartea unui papă, aproape toţi conducătorii dicasterelor din Vatican sunt suspendaţi din funcţiile lor – a subliniat că „în Europa s-a dezvoltat o cultură care, într-un fel nemaiîntâlnit în istoria omenirii, îl exclude pe Dumnezeu din conştiinţa publică, fie prin negarea totală a existenţei Sale, fie considerând că aceasta e incertă, nu poate fi demonstrată şi este, aşadar, oarecum irelevantă pentru viaţa publică. Se încearcă „edificarea unei societăţi umane în totalitate fără Dumnezeu”, a mai subliniat Cardinalul.

„Respingerea referirilor la Dumnezeu nu este expresia unei toleranţe faţă de religiile ne-teiste, faţă de atei şi agnostici, ci este mai degrabă expresia dorinţei de a-l alunga definitiv pe Dumnezeu din viaţa publică a societăţii şi de a-i limita existenţa doar la realitatea subiectivă a unor reflexe culturale învechite,” a avertizat Cardinalul. În opinia sa, punctul de plecare al acestei viziuni este „relativismul,” devenit „un dogmatism care crede că se află în posesia cunoaşterii raţionale absolute şi care îşi arogă dreptul de a considera toate celelalte curente de gândire drept etape istorice depăşite şi care pot fi relativizate.”

Dacă lucrurile vor continua aşa, a adăugat Cardinalul Ratzinger, nu vom mai putea afirma că „homosexualitatea este în mod obiectiv o pervertire a structurii existenţei umane, aşa cum ne învaţă Magisteriul Bisericii.” „Faptul că Biserica are ferma convingere că nu are dreptul să hirotonească la preoţie femei este considerat astăzi de către unii ca fiind în dezacord cu Constituţia Europeană,” a adăugat cardinalul.

La încheierea alocuţiunii, Cardinalul Ratzinger a explicat că, „pentru a supravieţui, societatea are nevoie de rădăcini pe care nu trebuie să le piardă din vedere, dacă vrea ca demnitatea umană să nu dispară.” „Numai raţiunea creatoare, care s-a manifestat în Dumnezeul răstignit ca iubire, ne poate arăta cu adevărat calea. Avem nevoie de oameni care să îşi menţină privirea îndreptată spre Dumnezeu, învăţând de acolo” ce înseamnă „adevărata umanitate”, căci „numai prin oameni atinşi de Dumnezeu, El poate să fie din nou aproape de oameni”.