Regatul Cerului, subiect de dispută

10.05.2005, New York (Catholica) - Săptămâna trecută a fost lansat mondial filmul „Regatul Cerului”. Încă cu multe luni în urmă, mai multe voci catolice şi-au exprimat teama că filmul nu va face decât să zgândărească relaţiile dintre creştini şi musulmani, tema filmului fiind cruciadele. Regizorul Ridley Scott mai are la activ filme precum „Alien”, „Blade Runner” şi „Gladiator”. „150 de milioane de dolari nu au putut cumpăra un scenariu decent” pentru acest film, a declarat un critic de film, referindu-se la banii investiţi şi la eşecul, după unii, al poveştii filmului. Liderul „Catholic League”, William Donahue, a criticat de asemenea filmul, iar a doua zi situl organizaţie a fost spart, afişându-se mesaje anti-Bush, anti-Ariel Sharon, şi pro Saddam Hussein, Osama Bin Laden şi Statul Palestinian. Vă propunem în continuare recenzia la film publicată pe situl ProFamilia. Recenzia este semnată de David DiCerto, membru al comisiei pentru film a Conferinţei Episcopilor American.

Armatele apusului se ciocnesc cu forţele islamice într-o bătălie în deşert. Vă sună familiar? Nu, nu este un reportaj de la ştiri. Este „Regatul Cerului” (20th Century Fox), o dramă istorică sângeroasă situată în secolul al XII-lea, între a doua şi a treia cruciadă. Dată fiind starea actuală internaţională, unii ar putea considera că filmul a venit într-un moment nepotrivit. În ciuda tensiunilor culturale, regizorul Ridley Scott a creat un film plin de grandomanie, romanţe, intrigi de palat şi lupte cu săbii, care, ca cruciadele de fapt, este un amestec de bine şi rău. Trebuie spus de la început că filmul transmite un nu tocmai subtil mesaj anti-clerical. Orlando Bloom, cunoscut mai ales pentru rolul din „Stăpânul Inelelor”, îl interpretează pe Balian (a existat cu adevărat), un tânăr fierar deziluzionat din Franţa rurală, încă înmărmurit de recenta sinucidere a soţiei sale după ce şi-au pierdut copilul. Liam Neeson îl interpretează pe nobilul Godfrey de Ibelin, care se opreşte la fierăria lui Balian în drumul său spre răsărit. Căutând iertare, Godfrey îi spune lui Balian că este tatăl său, şi încearcă, fără succes, să îl recruteze pentru călătoria sa.

Mai apoi Balian trebuie să reconsidere invitaţia după ce, într-un moment de furie, îl ucide pe falsul preot al satului, care i-a spus că soţia este condamnată în iad pentru sinucidere. Godfrey este rănit mortal într-o ambuscadă, dar înainte de a muri îl face cavaler pe Balian, şi îl provoacă să menţină codul cavaleresc şi visul său, al unui „Regat al Cerului”, în care creştinii, musulmanii şi evreii să trăiască în armonie. Balian porneşte spre Palestina în căutarea răscumpărării sufletului, şi pentru a-şi recâştiga credinţa pierdută odată cu moartea soţiei sale. Ajuns aici, el devine implicat în lupta de putere dintre tolerantul rege latin al Ierusalimului, Baldwin I (Edward Norton) – un lepros care îşi ascunde chipul desfigurat în spatele unei măşti de argint -, căruia Balian i-a jurat credinţă, şi Guy de Lusignan (Marton Csokas) un uzurpator care ameninţă să distrugă fragilul armistiţiu dintre creştini şi musulmani. În film îi mai regăsim pe Jeremy Irons ca Tiberias, consilierul militar al lui Baldwin; pe Ghassan Massoud în rolul legendarului conducător musulman Saladin; pe Brendan Gleeson ca Reynald de Chatillon, un templier dornic de sânge; şi pe David Thewlis, un cavaler ioanit. Eva Green o interpretează pe frumoasa şi exotica prinţesă Sibylla, sora lui Baldwin, care este captivă în mariajul cu mitocanul de Guy, ea devenind iubita lui Balian.

Din punct de vedere cinematografic, „Regatul Cerului” este un film de scară mare, cu scene de bătălie grandioase şi multe efecte speciale. Filmat în Spania şi Maroc, decorurile şi costumele filmului încântă ochiul şi impresionează, iar atenţia la detaliile perioadei istorice probabil vor primi un Oscar când va fi timpul. Şi fundalul sonor este extraordinar, cu corale şi cântări sacre împletite cu motive sonore arabice. Trecând de la Pământul de Mijloc la Orientul Mijlociu, Bloom surprinde bine idealismul şovăitor al eroului, dar îi lipseşte ceva din gravitatea cerută de rol, fapt evident mai ales când ţine discursul ce îi aduce aliaţi taberei sale inferioară numeric, înainte de lupta de apărare a Ierusalimului. Filmul îşi acordă unele licenţe dramatice legat de adevărul istoric (mai ales exagerând răutatea sau bunătatea unor personaje), dar în linii mari este în concordanţă cu istoria. Cât despre violenţă, care este din plin, este prezentată cât se poate de vizual, dar justificat dacă ne gândim să ea ilustrează clar obscenitatea războiului. Imaginea pe care o prezintă filmul ne duce oricum cu gândul mai degrabă la un Regat al Iadului.

Una dintre problemele naraţiunii este faptul că majoritatea personajelor sunt uni-dimensionale, iar mare parte din dramă este dată de lupte care, deşi impresionante vizual, nu dau suficientă profunzime. Creştinii şi musulmanii sunt prezentaţi ca fiind cam la fel de vinovaţi, dar balanţa înclină totuşi în favoarea musulmanilor. Deşi este adevărată că ambele tabere îşi justificau în diverse moduri atrocităţile comise, în film creştinii sunt prezentaţi ca primii agresori. În timp ce Saladin dă dovadă de reverenţă ridicând o cruce căzută, preoţii îi trimit pe creştini în luptă cu asigurarea că „uciderea [musulmanilor] nu este o crimă, ci calea spre rai”. Desigur, astfel de şovinism a existat, dar filmul pare a arăta că singurele motive care i-au mânat pe cruciaţi au fost fanatismul şi lăcomia, uitând că, cel puţin iniţial, era vorba de „un război defensiv, o încercare de recuperare sau apărare împotriva musulmanilor care cuceriseră teritorii creştine”, după cum scria istoricul medieval Thomas F. Madden.

Nu e vorba de a nega acţiunile unor creştini care nu aveau de a face nimic cu Evanghelia. Dar este deranjant când, în film, tabăra creştină este compusă în special din caricaturi de clerici şi brute dornice de război, îmbătate de ambiţie, sete de sânge şi fervoare religioasă. Puţinii creştini „iluminaţi” – precum Balian, Baldwin şi Tiberias – par mai puţin motivaţi de credinţă, ci mai mult de un vag umanitarism. Dacă trecem acestea cu vederea şi ne gândim la coexistenţa paşnică dorită în film, la dorinţa de a face o lume mai bună, la condamnarea puternică a violenţei şi a duşmăniei ideologice, „Regatul Cerului” transmite un mesaj pozitiv lumii de astăzi divizată încă, din păcate, de conflicte religioase.

Situl ProFamilia.ro publică săptămânal recenzii la premierele din cinematografele româneşti.