Premierul, informat de situaţia BRU
01.09.2005, Cluj (Catholica) - Până la Bucureşti… cale lungă să ajungă informaţiile despre Biserica Greco-Catolică, ai cărei credincioşi se află concentraţi mai mult în Transilvania. Tocmai de aceea, venirea premierului Călin Popescu Tăriceanu, acum două săptămâni, la Nicula, cu ocazia hramului, a fost o ocazie de a aduce în atenţie guvernanţilor situaţia Bisericii Unite. Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Eparh de Cluj-Gherla, s-a întâlnit cu premierul, şi i-a predat un memoriu legat de biserica mănăstirii de la Nicula, aflată în dispută între greco-catolici şi ortodocşi. Cu ocazia întâlnirii, a declarat pr. Mircea Marţian, purtătorul de cuvânt al Eparhiei clujene, Ierarhul i-a prezentat primului ministru şi un tablou general privind BRU: „libertatea ei, probleme de patrimoniu, probleme majore ce au împiedicat şi împiedică refacerea acestei Biserici suprimate prin intervenţia brutală a Statului Român”.
Pe situl Catholica.ro, la rubrica Dosare, se află publicat memoriul legat de Nicula. Cităm: „Profitând, în acelaşi timp, de prezenţa Excelenţei Voastre printre noi, Vă încredinţăm durerea noastră cu privire la lucrările ce se derulează în prezent în cadrul Complexului Monahal de la Nicula, lucrări ce afectează lăcaşurile pline de încărcătură istorică existente pe aceste binecuvântate meleaguri: Biserica de piatră a Mănăstirii ctitorite de Episcopii noştri şi vechile chilii, de care am fost deposedaţi fără nici un titlu în anii intervenţiei abuzive de suprimare a Bisericii Greco-Catolice din România. Concret, Vă solicităm ca, prin mijloacele specifice de care dispuneţi, să interveniţi pentru păstrarea şi conservarea vechiului aşezământ monahal de la Nicula, aşezat în frumosul amfiteatru oferit cu generozitate de natură.”
Episcopul de Cluj-Gherla a subliniat valoarea bisericii: „Încă de la întemeiere, acest spaţiu sacru a fost un centru de unde a iradiat o autentică spiritualitate specific transilvană, ce s-a revărsat generos, mai apoi, pe întreg cuprinsul ţării. Loc al revărsării Harului, prin credinţă şi rugăciune smerită către Maica Preacurată, mănăstirea era deschisă tuturor, indiferent de confesiune, pentru ca toţi să găsească alinare sufletească şi întărire în încercările vieţii, pentru ca toţi să fie purificaţi de lacrimile izvorâte din ochii iubitori ai Preasfintei Fecioare Maria. Nu vom uita niciodată faptul că pentru Întemeietorul primei comunităţi monahale pe aceste meleaguri, Cardinalul Iuliu Hossu, Mănăstirea Nicula a fost un veritabil centru ecumenic, fără a o considera un patrimoniu exclusiv. Urmându-i exemplul şi noi trebuie să avem aceeaşi deschidere, dar nu putem uita sau abandona memoria acestui loc, parte integrantă din identitatea spirituală a Bisericii Greco-Catolice.”
„Aici s-au făcut hirotoniri de preoţi, au fost depuse voturi călugăreşti, aici s-au rugat sute de mii de credincioşi, din acest lăcaş de jertfă a fost arestat şi pus în lanţuri, pentru statornicie în credinţă, primul egumen al mănăstirii, Ieromonahul Leon Manu, mărturisitor martirizat la închisoarea de la Gherla, al cărui sânge scurs la poalele noii mănăstiri ortodoxe Nicula, dă o valoare înnoită acestui spaţiu… Am ţinut să enumerăm acestea pentru a Vă arăta că pe lângă aspectele juridice, suntem legaţi sufleteşte şi istoric de Nicula, ne leagă de acest loc rădăcinile Bisericii noastre, tradiţia celor peste 200 de ani de pelerinaj aici, la mănăstire.”
În continuare, în memoriu se subliniază situaţia ilegală de la Nicula: „Deşi Curtea de Apel Cluj a emis o Ordonanţă Prezidenţială cu nr. 49/2002 întărită prin Minuta cu nr. 264/2002, prin care se opresc toate lucrările de pe Complexul Monahal Nicula până la clarificarea proprietarului de drept (cu excepţia unor lucrări de consolidare), şantierul de la Nicula a continuat nestingherit, nu numai sub privirile îngăduitoare a fostelor autorităţi locale şi centrale, ci chiar cu SPRIJINUL lor.” Iar mai apoi, Ierarhul constată „cu regret continuarea tergiversării procesului de revendicare a Mănăstirii în instanţă, cazul Nicula fiind, în opinia noastră, un caz elocvent atât de încălcare flagrantă a libertăţii de exprimare a cultului greco-catolic, împiedicat să se manifeste în Biserica ctitorită de episcopii greco-catolici între anii 1875-1879, cât şi cu privire la modul cum se aplică în România actul de justiţie în materie de proprietate”.
La final, PS Florentin scrie: „În speranţa că nu veţi lăsa ca sub guvernarea Excelenţei Voastre să se năruie acest Monument Istoric al Bisericii Greco-Catolice şi al istoriei transilvane, ne rugăm Bunului Dumnezeu să Vă dăruiască tăria şi harul de a continua opera de repunere în drepturi a celor năpăstuiţi de regimul comunist.”
