Lămuriri despre divorţaţii recăsătoriţi

29.11.2005, Roma (Catholica) - Cardinalul Walter Kasper a publicat vineri o declaraţie ca urmare a răstălmăcirii cuvintelor sale privind persoanele divorţate şi recăsătorite. Declaraţia sa a apărut în cotidianul italian „Avvenire”. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor aminteşte că „cu ocazia a 40 de ani de la declaraţia conciliară `Nostra Aetate` a avut loc o conferinţă de presă despre relaţiile ecumenice şi despre relaţiile religioase cu iudaismul”. La acea conferinţă, o singură întrebare a privit divorţaţii recăsătoriţi. Cu toate acestea, presa a prezentat conferinţa de presă ca şi cum ar fi avut tema divorţaţii recăsătoriţi, nu relaţiile ecumenice şi cele inter-religioase.

„Spre surprinderea mea, şi a multor cititori, unele articole au sugerat nu doar că am sprijinit admiterea la Împărtăşanie a persoanelor divorţate şi recăsătorite, ci şi că am spus că este posibil ca Papa să opereze unele schimbări în propunerile Sinodului Episcopilor pe această temă. Între timp, praful ridicat a ajuns şi în presa străină, care l-a început m-a citat corect.” Cardinalul Kasper a revenit asupra conferinţei de presă, amintind că a existat o singură întrebare despre divorţaţi, subiect pe care nu s-a mai insistat neavând legătură cu tema întâlnirii. „M-am limitat să spun următoarele lucruri: 1) Nu sunt profet şi nu ştiu cum va folosi Sfântul Părinte propunerile Sinodului Episcopilor. 2) Este o problemă pastorală serioasă, aşa după cum ştie oricine are experienţă în păstorirea sufletelor. 3) O admitere generală la Împărtăşanie nu este posibilă, dar există cazuri particulare ce merită o analiză mai profundă. Această ultimă afirmaţie am făcut-o cu gândul la ceea ce Sfântul Părinte a spus grupului de preoţi cu care s-a întâlnit la Val d`Aosta în această vară.”

„Nu există de fapt vreo soluţie imediată. Orice teolog catolic ştie bine că răspunsul poate să fie găsit doar pe baza învăţăturilor lui Isus şi a doctrinei Bisericii privitoare la indisolubilitatea căsătoriei. Dacă dorim să rămânem fideli cuvintelor lui Isus, putem doar spune că atunci când căsătoria a fost încheiată cu valoare sacramentală, soţii nu pot să încheie o a doua căsătorie atâta timp cât partenerul le este în viaţă. Căsătoria civilă a unei persoane divorţate este, obiectiv, în contradicţie cu învăţăturile lui Isus. În anumite circumstanţe, tribunalele ecleziastice pot să fie de ajutor declarând prima căsătorie invalidă. Există tot felul de cazuri din perspectivă pastorală, precum acela în care în prima căsătorie, deşi validă, s-a intrat în mod superficial şi într-un final eşuează, în timp ce a doua este trăită într-o manieră creştină conştientă şi este fericită şi armonioasă. În astfel de situaţii, unii Sfinţi Părinţi greci au recomandat folosirea indulgenţei. În 1972, profesorul Joseph Ratzinger interpreta aceste afirmaţii folosindu-se de exemple. Conciliul din Trento a conservat cea mai rigidă tradiţie latină, dar fără să respingă răspunsul mai blând al Bisericii Ortodoxe Greceşti.”

„Experţii nu au căzut de acord asupra consecinţelor ce se trag din acest punct de vedere sau din altele. Este adevărat că nu trebuie acum să ne îndepărtăm de disciplina eclezială, dar [experţii] fac posibilă o serioasă reflecţie teologică. Această reflecţie nu are nimic de a face cu senzaţionalismul din presă, ce creează doar confuzie şi naşte speranţe false care sfârşesc în dezamăgiri.”