Protest pentru spectacolul de teatru „Evangheliştii” (comunicat)
02.12.2005, Iaşi (Catholica) - Episcopia Romano Catolică Iaşi deplânge alegerea neinspirată a direcţiunii Ateneului Tătăraşi de a agrea şi promova – sub pecetea regizorală a directorului instituţiei – drept împlinire culturală de excepţie punerea în scenă în premieră naţională a piesei „Evangheliştii” de Alina Mungiu Pippidi care lezează sentimentele religioase ale oricărui creştin. Este regretabil că Ateneul Tătăraşi, prin punerea în scenă în premieră naţională a unei scrieri refuzate nu numai în România, ci şi în majoritatea statelor civilizate, pentru conţinutul său blasfemator, se îndreaptă în adoptarea acestei decizii şi în efortul de alcătuire a programului Ateneului doar spre renumele autoarei – ca exponent al societăţii civile -, nu şi spre zidirea conştiinţei destinatarilor actului de cultură.
Ne exprimăm nemulţumirea şi indignarea că se propune un asemenea spectacol de teatru într-un timp în care pregătirea pentru sfintele sărbători ale Crăciunului, efortul de a trăi iubirea aproapelui, a normelor de morală, a valorilor adevărate ale credinţei în Dumnezeu sunt imperative, pentru o comunitate ce se consideră şi se declară profund creştină. Regretăm şi ne exprimăm tristeţea că o instituţie de cultură a ales pentru o capitală a spiritualităţii, în timpul postului Crăciunului – când orice suflet încearcă să se primenească spre a trăi cu vrednicie naşterea Mântuitorului – să jignească identitatea creştină a celor din al căror efort bugetar îşi asigură existenţa. Considerăm piesa de referinţă drept atentat la morala publică, drept indecenţă gravă deghizată în „artă”, un atentat la credinţa în Dumnezeu, o batjocorire a celor mai sfinte persoane: Isus, Maria, apostolii. Ne întrebăm dacă autorităţile locale şi-au dat acordul pentru prezentarea în premieră naţională a spectacolului în cadrul acestei instituţii de cultură ieşene.
Convingerea că un asemenea spectacol de teatru duce la batjocorirea sentimentelor creştine, atentează la pudoare şi credinţă şi conduce la disoluţia valorilor morale ne-a determinat să luăm o asemenea atitudine. Este regretabil că responsabilii pentru cultură şi direcţiunea Ateneului Tătăraşi nu realizează faptul că prin promovarea unor asemenea „acte de cultură” se aduc daune irecuperabile nu numai în sufletele oamenilor, ci şi oraşului culturii în care ne desfăşurăm activitatea. (Comunicat semnat la 2 decembrie 2005, de pr. Cornel Cadar, din partea biroului de presă al Diecezei de Iaşi)
Dumnezeu este cu noi, nu va fie frica crestini!
Pentru a iesi in evidenta cu ceva, oameni care o viata au trait in putregaiul pacatului, incearca sa scrie lucruri controversate care sa tulbure societatea noastra.
Stau si ma intreb vizavi de ca a scris acel regizor al piese pe cartea de oaspeti a sitului ercis, care cataloga piesa ca pe un mare succes. Succes? Care succes? Pentru cine succes? Voi oameni frustrati de insuccese profesionale, oameni care traiesc in intunericul pierdut al mintii, treziti-va pana nu este prea tarziu.
Putem spune ca Alina Mungiu este intelectuala? In nici un caz. Un om intelectual este cel care primeste harul intelepciunii, iar doamna Mungiu are darul rusinii nu harul intelepciunii.
Curaj fratii mei crestini, provocarile celui rau trebuie sa fie o intarire a sufletelor noastre catre credinta noastra in Sfanta Treime si in adevarul nostru crestin. Dumnezeu sa ii ierte!
Din pacate, vor tot aparea astfel de productii „literare„; crestinii trebuie sa fie uniti.
Cu noi este Dumnezeu!
Deşi Biserica (oricare biserică), potrivit Scripturii, nu este făcută pentru a dicta într-un stat de drept, Biserica este o uriaşă forţă morală şi culturală care are dreptul la cuvânt, având rolul unui profet într-o societate decadentă, înstrăinată de Dumnezeu.
Nu pot decât să aplaud reacţia ierarhiei romano-catolice faţă de piesa execrabilă a d-nei Mungiu. Nu am văzut piesa, dar descrierile din presă sunt suficiente, încât nu mai am nici o curiozitate. Există balsfemii şi blasfemii. Ceea ce pentru un bun catolic este ceva sacru, pentru un protestant radical sau pentru un ortodox poate fi blasfemie. Afirmaţia este valabilă şi în sens invers. Putem spune acelaşi lucru şi despre anumite expresii de sacralitate sau blasfemie, între creştini şi musulmani sau evrei. Îmi pot permite să ironizez o credinţă sau o necredinţă, în numele adevărului, sau în numele a ceea ce cred eu că este adevăr – credinţa mea. Dar piesa d-nei Mungiu transcende acest tip de „blasfemie„, şi se dedă la blasfemia cea mai „pură„. D-sa crede că îşi poate permite să „interpreteze„, mai bine zis să insulte creştinismul într-o asemenea manieră în care nici o religie, oricât de aberantă, ba nici chiar ateismul nu ar trebui insultat. Protestele vehemente ale bisericilor sunt nişte reacţii normale. În acest caz, ar trebui să protesteze toţi reprezentanţii religiilor, nu doar creştinii, pentru că nu este vorba doar de o farsă anticreştină, ci de un atentat la morală, spiritualitate şi cultură.
Batjocura aruncata la adresa Bisericii este o batjocura la adresa lui Cristos. Toata mizeria aruncata de asa zisii „artisti„ se va intoarce tot in capul lor. Ceea ce au facut cu acest spectacol, echivaleaza cu unul care vrea sa-l scuipe pe Dumnezeu, in sus, dar oricit de sus ar scuipa, tot in capul lui vine mizeria. Mai degraba sau maia tirziu tot ce-i rau in acest spectacol il vor culege tot cei care-l seamana.
Multumesc Episcopiei Romano Catolice din Iasi si din Bucuresti precum si Mitropoliei Romaniei pentru pozitia oficiala adoptata privitor la aceasta `creatie` Evanghelistii. Adevarata creatie culturala este aceea care ne ridica pe noi la Dumnezeu, ori `Evanghelistii` arata o totala lipsa de respect nu numai fata de Dumnezeu dar si fata de creatia Lui. In acest caz protestul prompt si reiterarea adevaratelor valori culturale si spirituale sunt absolut necesare pentru ca numai astfel putem spera ca generatiile viitoare vor mosteni si cultiva mai departe adevaratele valori morale si etice ale omenirii! Va multumesc pentru ca mi-ati oferit dreptul la exprimare! Craciun Fericit!
Să ne păzească bunul Dumnezeu…
De la o vreme am descoperit că singura unitate de măsură pentru artă este „ŞOCUL„. Neputinţa de fi creator în adevăratul sens al cuvântului face pe „marii artişti„ să extirpe şi ultima sămânţă de umilinţă, de bun simţ şi de înţelepciune exhibându-se sub semnul „modernităţii„ în cele mai degradante chipuri. Vina e a celor care promovează pseudo-valorile şi a celor care le înghit.
La fel de pângăriţi sunt şi cei care au mers să vadă Evangheliştii , ca cei care au dat naştere la o asemenea elucubraţie.
Orice discuţie este de prisos , numai dacă ne gândim că arta are menirea de a educa suflete şi cugete… arta vindecă spiritul… arta înseamnă Creaţie, lucru care ne obligă să ne apropiem de Unicul Creator (Dumnezeu) – paranteza e pentru cei care au participat la acel sacrilegiu: Evangheliştii – că sigur nu ştiu cine e Creatorul… sic.
Sunt foarte multe de spus… şi chiar nu ştiu de ce sunt supărat… sau pe cine… … cred că pe mine… că le fac jocul lor ordinar … vorbind despre masacrul spiritual-creştin pe care EI îl numesc ARTĂ:
E V A N G H E L I Ş T I I ! ! !
„Cum nu vii tu Ţepeş Doamne
ca punând mâna pe ei,
să-i împarţi în două cete:
în smintiţi şi în mişei…
Şi în două temniţi large
cu dea-sila să-i aduni,
să dai foc la puşcărie…
şi la Ateneul Tătăraşi„
DUPĂ: Mihai Eminescu… (că e la modă)