Interviu: Mesajul subtil al Narniei lui C.S. Lewis (I)

07.12.2005, Toronto (Catholica) - „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea” va oferi adulţilor ocazia să discute despre credinţă, dar să nu vă aşteptaţi ca cei mici să sesizeze temele creştine din film. Aceasta o spune Michael Coren, autorul recent apărutei cărţi „C.S. Lewis: Omul care a creat Narnia”, Editura Ignatius, o biografie a lui Lewis scrisă pentru tineri. Coren a oferit agenţiei Zenit un interviu în care explică cum adulţii o să poată descoperi subtilele alegorii creştine ale lui Lewis, şi cum „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea” are puterea de a planta seminţe ale credinţei în copii. Astăzi oferim prima parte a interviului.

– Ce trebuie să ştie catolicii despre C.S. Lewis?

– În primul rând că Lewis nu a fost catolic, ceea ce nu înseamnă că în final nu ar fi putut deveni. G.K. Chesterton a devenit catolic în 1922, dar era deja catolic de 20 de ani. Lewis s-a născut în Belfast, într-o Irlandă de Nord anti-catolică, şi deci anti-catolic a fost crescut ca majoritatea copiilor protestanţi. Avea ideile lui, dar multe erau foarte catolice: credea în purgatoriu, credea în sacramente, mergea la spovadă. A fost un deosebit de fin apologet creştin al timpurilor moderne şi avea harul de a comunica mesajul evanghelic într-un mod profund dar şi accesibil.

– Cât de evidentă este folosirea de către C.S. Lewis a lui Aslan ca şi Cristos în seria Narnia?

– Vizibilă şi nu prea. Spre deosebire de mulţi scriitori creştini contemporani, Lewis era subtil şi implicit, nu explicit. Când am citit cărţile lui, în copilărie, am fost copleşit de ele, dar nu am sesizat mesajul creştin decât abia la maturitate. Chipul lui Cristos în leul Aslan este explicit dacă eşti mare, dar nu cred că este necesar să explicăm aceasta copiilor; putem să îi lăsăm să descopere singuri. Ei nu au nevoie de comentariile noastre. Să îi lăsăm să citească şi să fie copleşiţi de cărţi.

– Care sunt unele dintre cele mai notabile paralele dintre Isus şi Aslan, leul din „Şifonierul, Leul şi Vrăjitoarea”?

– Există numeroase paralele în această carte şi în celelalte şase din serie, iar cele mai evidente ar fi: spargerea mesei de piatră şi zdruncinarea legii celei vechi; cum este iarnă dar niciodată Crăciun, dar devine Crăciun când vine Aslan; cum Aslan moare pentru un păcătos, un băieţel care îi reprezintă pe toţi, şi ia asupra sa toate păcatele lui; şi cum Aslan revine la viaţă şi recrează lumea. În scena dinaintea sacrificiului lui Aslan pentru băieţelul Edmund, Vrăjitoarea Albă spune: „Deoarece a păcătuit, este al meu”, şi intenţionează să îl ucidă pe Edmund. Iar Aslan îi spune: „Dar pot să mă dau pe mine în locul său.” Ea este de acord şi îl ucide, dar apoi este înviat.

– Ce putem să învăţăm din Lewis despre integrarea ficţiunii populare şi a valorilor creştine? Speraţi ca scriitorii moderni să îi urmeze?

– J.K. Rowling spunea că Lewis a avut o imensă influenţă asupra ei, dar cu toate acestea mulţi au probleme în a-l accepta pe Harry Potter. Am auzit numeroşi scriitori declarând că au fost influenţaţi de Lewis, iar alţii încearcă să îl imite. Unii merg prea mult pe copiere, rezultând palide imitaţii. El a scris în vremea lui, într-un context istoric anume. Unele dintre personajele sale nu se pot transpune în timpuri moderne. Dacă cineva ar scrie astăzi o carte cu acele personaje, copiii nu s-ar recunoaşte în ele. Lewis a fost omul anului 1963.