Nu este nevoie de competiţie între raţiune şi credinţă

11.02.2006, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit cu membrii Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, reuniţi actualmente pentru adunarea plenară. Sfântul Părinte i-a încurajat să transmită şi să păzească unitatea credinţei catolice, spunând că iubirea adevărului lui Cristos este centrală spaţiului existenţei umane. Papa Benedict, pe când era Cardinal Ratzinger, a condus personal acest dicaster al Vaticanului, din 1981 până la alegerea pe scaunul lui Petru, anul trecut.

Sfântul Părinte a spus că „atunci când percepţia centralităţii credinţei se diminuează, ţesătura vieţii ecleziale îşi pierde de asemenea vivacitatea originală, se deteriorează, decăzând într-o formă de activism steril”. Dacă însă adevărul credinţei ocupă un loc esenţial în viaţa creştinului, atunci existenţa umană „este revigorată de o iubire care nu cunoaşte odihnă sau limită”. Numindu-l pe Isus Cristos, „Adevărul întrupat, care atrage lumea la El”, Papa a spus că „lumina iradiată de Cristos este splendoarea adevărului. Toate celelalte adevăruri sunt fragmente ale Adevărului care este El şi care conduc înapoi la El.” Apoi a subliniat că „Isus este steaua polară a libertăţii umane, fără El libertatea pierzându-şi direcţia, deoarece fără cunoaşterea adevărului libertatea este distorsionată şi izolată, redusă la voinţa sterilă”.

Papa Benedict a subliniat importanţa faptului că Isus Cristos „atrage la El toate inimile, deschizându-le şi umplându-le cu bucurie”. „De fapt”, a spus el, „doar adevărul este capabil să ocupe mintea şi să o facă pe deplin fericită”, adăugând că bucuria eliberează sufletul de „cătuşele egoismului, făcându-l capabil de iubire autentică”. Papa a spus delegaţiei că „iubirea de adevăr inspiră şi călăuzeşte modul în care creştinul abordează lumea modernă şi angajamentul evanghelizator al Bisericii”. Subliniind că recentele progrese ştiinţifice „au ajutat la o mai bună înţelegere a misterului creaţiei”, Papa a spus că acest progres „a fost uneori atât de rapid încât face foarte dificil să recunoşti cum poate să fie compatibil cu adevărurile privitoare la omenire şi la lume, revelate de Dumnezeu”.

„Uneori, unele afirmaţii ştiinţifice au fost chiar opuse unor astfel de adevăruri.” În acest punct Papa Benedict a reafirmat nevoia unei mai „profunde cunoaşteri a adevărurilor descoperite de raţiune, cu certitudinea că nu există motiv de competiţie sub nici o formă între raţiune şi credinţă”. Sfântul Părinte a subliniat că „dialogul dintre credinţă şi raţiune, religie şi ştiinţă, oferă nu doar posibilitatea de a demonstra omului modern, într-o manieră mai eficientă şi mai convingătoare, cât de rezonabilă este credinţa în Dumnezeu, ci şi arată că în Isus Cristos stă deplina împlinire a tuturor aspiraţiilor umane autentice. Astfel, eforturile serioase de evanghelizare nu pot să treacă cu vederea întrebările ce reies din descoperirile ştiinţifice moderne şi din dezbaterea filozofică.”

Date fiind recentele discuţii asupra unor teme precum planul inteligent (al creaţiei), cercetările pe celulele rădăcină şi clonarea umană, mulţi creştini s-au implicat în disputele ştiinţifice, căutând să construiască ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numea un autentic umanism creştin. Pontiful şi-a încheiat discursul spunându-le membrilor Congregaţiei că „slujirea voastră faţă de plinătatea adevărului este o slujire a adevărului, şi deci a bucuriei care vine din profunzimile inimii”. „Din acest punct de vedere, slujirea voastră doctrinală poate fi la fel de bine definită ca `pastorală`. Slujirea voastră este, de fapt, o slujire în direcţia difuzării luminii lui Dumnezeu în lume!”