Comisia guvernului francez respinge „căsătoriile” homosexuale
20.02.2006, Paris (Catholica) - O comisie guvernamentală formată la cererea preşedintelui Adunării Naţionale Franceze a ajuns la concluzia că legea nu ar trebui să aprobe: „căsătoriile” homosexuale, adoptarea de copii de către cuplurile homosexuale şi procreaţia asistată medical pentru cuplurile homosexuale, informează LifeSiteNews.com. Factorul decisiv în concluziile raportului, după o investigaţie de peste un an de zile, a fost decizia comisiei de a „afirma şi proteja drepturile copilului şi primatul acestor drepturi dincolo de aspiraţiile adulţilor”.
Comisia urma să propună schimbări ale legii sau ale practicilor de la nivelul administraţiei, pentru a proteja dtepturile copilului şi pentru a reflecta schimbările din familia franceză. „Raportul parlamentar despre familie şi drepturile copiilor”, emis de comisie la 27 ianuarie 2006, recunoaşte faptul că familia franceză s-a modificat considerabil, devenind „mai diversă şi mai puţin instituţionalizată”, dar recomandă totuşi pentru binele copiilor interzicerea „căsătoriilor” homosexuale. Comisia a urmărit să asculte toate opiniile pe această temă. A organizat 14 mese rotunde şi a audiat 130 de persoane din diverse straturi ale societăţii franceze. A călătorit de asemenea în Spania, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Canada pentru a vedea reformele asumate de aceste ţări. La final raportul propune 100 de modificări la actualul cadru legal.
Comisia a analizat cererea cuplurilor homosexuale, afirmând însă că „nu este posibil să ne gândim la căsătorie separat de naşterea de copii: cele două aspecte sunt strâns legate, căsătoria fiind organizată în jurul copilului”. Raportul continuă: „Căsătoria nu este doar o recunoaştere contractuală a iubirii dintr-un cuplu; este un cadru ce aduce drepturi şi obligaţii, care există pentru a oferi asistenţă şi dezvoltare armonioasă copilului. Exemplele din alte ţări demonstrează aceasta: ţările care au permis căsătoria cuplurilor de acelaşi sex au autorizat, simultan sau ulterior, adopţia pentru aceste cupluri şi au dezvoltat sisteme pentru procreaţie asistată sau gestaţie surogat, pentru a permite acestor cupluri să aibă copii. […] A face căsătoria accesibilă cuplurilor de acelaşi sex presupune deci a le da dreptul să aprobe sau să primească asistenţă medicală pentru procreaţie, sau chiar dreptul de a folosi mame surogat, deoarece cuplurile homosexuale sunt infertile.”
„Comisia este împărţită pe această temă. A analizat consecinţele pentru dezvoltarea copilului şi pentru construirea identităţii lui dintr-o filiaţie fictivă – doi taţi sau două mame – care nu este nici biologic şi nici real posibilă. Persoanele audiate de Comisie au eşuat în a ne convinge în direcţia recunoaşterii dreptului la un copil sau a dreptului la căsătorie pentru cuplurile de acelaşi sex. Majoritatea membrilor Comisiei nu doresc să nege principiile fundamentale ale legii filiaţiei, care se bazează pe unitatea tripartită tată-mamă-copil. Din acest motiv, acea majoritate, evident, a ales să respingă accesul la căsătorie a cuplurilor de acelaşi sex.”
Mereu am admirat Franţa, pentru istoria ei, pentru populaţia ei, pentru limba ei, iar acum o voi admira şi mai mult pentru această hotărâre, care sper să nu rămână doar la nivel de Comisie. Copilul este stâlpul care susţine familia, şi membrii Comisiei au înţeles bine acest lucru, iar o familie nu poate exista decât formată dintr-un bărbat şi o femeie, care procrează.
Cred că şi Parlamentul Franţei va fi de acord cu hotărârile Comisiei, şi mă întreb atunci, oare ameninţările preşedintelui Parlamentului European se vor răsfrânge şi asupra Franţei, ţară, care alături de Germania, constituie nucleul vital al Uniunii Europene.
În orice caz, Franţa a spus deja un „nu„ căsătoriilor homosexuale, arătând prin aceasta că rămâne a fi încă o ţară bazată pe valorile creştine, amintire a titulaturii purtate de regele Franţei în Evul Mediu, şi anume „regele preacreştin al Europei„. Ar fi bine să-i fie urmat exemplul, mai ales de către Spania, unde monarhul se întitula „regele catolic al Europei„.
Franta nu este un stat care da importanta valorilor crestine. Am fost in ea si va spun ca din pacate inca spiritul anticlerical mai domina in el. Probabil sunt printre politicieni cativa religiosi si rationali care au hotarat astfel. Dar in rest trebuie sa contrazic opinia anterioara.
Sunt bucuros de decizia Frantei dar totusi ma intreb de ce au interzis Crucifixurile din scolile publice? Este totusi Franta. Sa ne amintim de Sf Ioana d`Arc! Insa sa nu va suparati ca am sa va spun… Spania? Rusine lui Zapaterro. Rusine!