Trupul neînsufleţit al sorei Lucia a fost strămutat la Fatima
20.02.2006, Vatican (Catholica) - Duminică, 19 februarie, dorinţa sorei Lucia s-a împlinit: trupul ei neînsufleţit a fost strămutat de la conventul carmelit din Coimbra în bazilica de la Fatima, alături de ceilalţi doi păstoraşi, destinatari ai apariţiilor Sfintei Fecioare Maria, în 1917. Conform Radio Vatican, ediţia în limba română, circa 250 de mii de persoane, sfidând rigorile vremii neprielnice, s-au reunit duminică dimineaţa la sanctuarul marian de la Fatima pentru a primi rămăşiţele pământeşti ale sorei Lucia, a treia persoană din cei trei păstoraşi cărora, în 1917, le-a apărut Sf. Fecioară Maria.
Sora Lucia a Inimii Neprihănite, călugăriţă carmelită, a murit pe 13 februarie 2005, la 98 de ani, în mănăstirea carmelită „Sfânta Tereza”, de la Coimbra, unde îşi trăia viaţa de clauzură încă din 1948. Dorinţa ei explicită era aceea de a fi înmormântată alături de cei doi verişori, după cum erau împreună când le-a vorbit Sf. Fecioară, Francisc (decedat la zece ani, pe 4 aprilie 1919) şi Jacinta Marto (decedată pe 20 februarie 1920, la nouă ani). Începând de astăzi, sora Lucia aşteaptă învierea de apoi alături de verişorii ei, beatificaţi la Fatima de Papa Ioan Paul al II-lea pe 13 mai 2000.
Sicriul cu trupul călugăriţei a părăsit duminică dimineaţă conventul carmelit şi după o Sf. Liturghie solemnă în Catedrala din Coimbra, a fost dus în procesiune la Fatima. Cortegiul a parcurs cei 70 de km care despart cele două localităţi portugheze, însoţit de măsuri de siguranţă dar mai ales de rugăciunile credincioşilor care au format un lanţ uman neîntrerupt. La Fatima, unde condiţiile meteorologice erau nefavorabile, circa 250 de mii de persoane au aşteptat trupul sorei Lucia. S-a făcut o oprire mai întâi în Capela Apariţiilor, unde s-a recitat rugăciunea Sf. Rozariu, apoi a urmat Sf. Liturghie şi ritul depunerii în mormânt şi din nou o procesiune. Cele trei canale ale televiziunii portugheze au transmis în direct ceremoniile, preluate şi de numeroase televiziuni din alte ţări, după cum numeroşi erau şi pelerinii străini prezenţi la Fatima.
Strămutarea trupului neînsufleţit al sorei Lucia deschide un lung program de iniţiative religioase, culturale şi artistice, organizate pentru marca, pe 13 mai 2007, împlinirea a 90 de ani de la prima apariţie a Sfintei Fecioare Maria; în aceeaşi zi va fi inaugurată noua biserică de la Fatima, acum încă în construcţie. În bazilica actuală, consacrată în 1953, celebrările sacre se vor desfăşura şi pe mai departe, dar noua biserică, dedicată Sfintei Treimi, va oferi un spaţiu mult mai amplu destinat ceremoniilor cu mare afluenţă. Noul lăcaş de cult are formă circulară, cu un diametru de 125 de metri şi va fi biserica cea mai mare din Portugalia şi una din cele mai mari din Europa.
Importanta Fatimei transcende spatiul religios devenind o reflectare a veacului trecut. Este vorba de timp si spatiu, de mesaj si de asumarea sa. De reactia fata de semnele cu care Dumnezeu ne impovareaza si pe care, cu dezinvoltura, le ignoram.
Adormirea surorii Lucia este o magnifica pilda de asumare a existentei prin intermediul credintei. De indeplinire a unei obligatii imanente. Sora Lucia este, alaturi de verii sai, un stralucit exemplu de chivernisire a libertatii. O libertate care se impune ca rod al relatiei cu Dumnezeu, intr-o lume a bulibaselii ontologice.
Impresia odihnei de dupa truda este confirmata de parasirea acestei lumi dupa beatificarea verisorilor sai. Dupa spulberarea artileriei conspirationiste care asalta o taina sub steagul sub care se citeste azi „Codul lui Da Vinci„. Ori tocmai firescul atitudinii, viata calma si dedicata slujirii intre zidurile manastirii se cuvin a impresiona. Intr-o lume a spectacolului, luminii, senzatiei ametitoare, cu zeci de vipuri, staruri, vedete si vedetute, intalnirea cu Fecioara a fost pastrata cu discretie, pietate si smerenie intre marginile experientei strict personale. Mesajul conta, transmiterea sa corecta si prompta. Restul… tacere.
Nu ma indoiesc de curanda beatificare a surorii carmelitane. Nu uit exemplara legatura a papei Wojtyla cu sanctuarul de la Fatima si apropierea sa de ultima martora a mirabilei peceti a secolului XX. Exista insa un miracol din a carui fascinatie ezit a ma desprinde: existenta surorii Lucia a Inimii Neprihanite. Ma indoiesc ca ar fi vorba de mostra de longevitate. Am temeri ca ar fi doar un dar atata timp cat fructul darului ramane coplesitor. Inainte de orice sora Lucia ramane un martor. Un martor care a strabatut timpul spre a marturisi, observa si indruma. A indruma prin propria sa prezenta si prin asumarea unei revelatii a carei marturisire o intrupa. Un nou Drept Simeon. O noua implinire.
Lauda Lui Dumnezeu, Stapanul nostru si Datatorul de viata!
Lauda Lui Iisus, Iubitorul de oameni!
Lauda Sfantului Spirit, AtotInteleptul!
Lauda Sfintei Fecioara Maria, Maica noastra Una Sfanta si Pura. Noi oamenii cadem in fata Ta si ne rugam:
„Sfanta Fecioara Maria pazeste-ne de tot raul si ajuta-ne. Marita esti Tu, Nascatoare de Dumnezeu!
Te adoram, Te Iubim, Te Marim