Papa îndeamnă la ascultarea lui Cristos

12.03.2006, Vatican (Catholica) - Înainte să recite rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii din Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a rostit ca de obicei câteva cuvinte, pe care le oferim în traducere în continuare. În calendarul latin, astăzi este a doua duminică din Post, pentru răsăriteni fiind doar prima. Iată cuvintele Sfântului Părinte.

Dragi fraţi şi surori!

Ieri dimineaţă s-a încheiat săptămâna de exerciţii spirituale la care a predicat aici, în Palatul Apostolic, Patriarhul emerit de Veneţia, Cardinalul Marco Cé. Au fost zile dedicate în întregime ascultării Domnului, care ne vorbeşte mereu, dar care aşteaptă şi mai multă atenţie de la noi, în special în perioada Postului.

Pasajul evanghelic de astăzi ne aminteşte de asemenea de aceasta, propunându-ne relatarea Schimbării la Faţă a lui Cristos pe Muntele Tabor. Pe când stăteau uimiţi de prezenţa Domnului transfigurat, care vorbea cu Moise şi Ilie, Petru, Iacob şi Ioan au fost deodată învăluiţi într-un nor din care o voce s-a auzit proclamând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, ascultaţi de El!” (Marcu 9,7). Cine are harul de a-l experimenta puternic pe Dumnezeu se simte cam ca discipolii în momentul Schimbării la Faţă a lui Isus: pentru un moment el pregustă ceva din ceea ce va fi fericirea paradisului. În general este vorba de scurte experienţe pe care Dumnezeu le permite cu anumite ocazii, în special în încercările dificile. Oricum, nimeni nu trăieşte „pe Tabor” atâta timp cât se află pe pământ.

Existenţa umană este un itinerar de credinţă şi, drept urmare, avansează mai mult în întuneric decât în lumină, cu momente de obscuritate şi chiar de adâncă beznă. Cât timp suntem aici, relaţia noastră cu Dumnezeu se dezvoltă mai mult auzind decât văzând; chiar şi contemplaţia are loc, să spunem aşa, cu ochii închişi, datorită luminii interioare aprinse în noi de cuvântul lui Dumnezeu. Fecioara Maria însăşi, deşi era creatura umană cea mai aproape de Dumnezeu, a mers zi de zi într-un pelerinaj al credinţei (cf. Lumen Gentium, nr. 58), păzind şi meditând constant în inima ei cuvântul pe care i l-a adresat Dumnezeu, fie prin Sfintele Scripturi, fie prin evenimentele vieţii Fiului ei, în care ea a recunoscut şi acceptat vocea misterioasă a Domnului.

Acesta este, deci, darul şi angajamentul fiecăruia dintre noi în perioada Postului Mare: să îl ascultăm pe Cristos, asemenea Mariei. Să îi ascultăm în cuvântul păstrat în Sfânta Scriptură. Să îl ascultăm în fiecare eveniment al vieţilor noastre, să încercăm să citim în ele mesajul providenţei. Să îl ascultăm, în fine, în fraţii noştri, în special în cei mai mici şi mai slabi, faţă de care Isus însuşi a cerut iubirea noastră concretă. Să îl ascultăm pe Cristos şi să ne supunem voii sale. Aceasta este singura cale ce conduce la bucurie şi iubire.