Trista situaţie din nordul Ciprului
14.03.2006, Vatican (Catholica) - În partea de nord a insulei Cipru, cea aflată sub ocupaţie turcă de peste 30 de ani, continuă jefuirea şi distrugerea de biserici şi mănăstiri, în timp ce înaintează inexorabil procesul de islamizare, afirmă Radio Vatican într-o ştire difuzată astăzi. Această realitate, atât de puţin cunoscută, este denunţată într-un reportaj realizat de trimisul special al cotidianului „Avvenire”, Luigi Geninazzi. Ziaristul a vorbit despre un „trist pelerinaj” în care „la fiecare etapă sporeşte indignarea şi şocul, o cale a durerii care parcurge locurile memoriei creştine în pericol de dispariţie”. Luigi Geninazzi a declarat pentru Radio Vatican:
– Ceea ce m-a şocat cel mai mult este că această situaţie, a bisericilor creştine distruse, jefuite, transformate în restaurante sau în moschei nu este doar un lucru ce datează de acum 30 de ani când, cum ştim, a fost un război, o intervenţie militară turcă în insula Cipru, în 1974; din păcate este un proces care continuă şi acum, şi prin urmare este ceva extrem de îngrijorător. Am văzut biserici care acum sunt transformate în hoteluri sau în moschei: este o situaţie ce merge înainte.
– Cum este evaluată şi în întâlnirile pe care le-aţi avut cu autorităţile turceşti prezente în partea de nord a Ciprului, această situaţie?
– Să spunem că, în mod formal, este vorba de o republică independentă care însă este recunoscută doar de Turcia, Republica – aşa-numită – Turcă a Nordului Ciprului. Vorbind cu reprezentanţii guvernului despre această republică, a reieşit o anumită stare de neajunsuri şi mai ales spun că există o situaţie economică dificilă şi că nu e posibil să se repare aceste biserici. Doar trei sau patru biserici au fost restructurate în condiţii destul de bune, dar există circa 500 în condiţii dezastruoase. Asupra acestui fapt nu s-a făcut nici o presiune, este un subiect ce nu e pus pe agendă în complicatele negocieri ce s-au deschis între Uniunea Europeană şi guvernul de la Ankara.
– Cum trăieşte comunitatea creştină această realitate, această islamizare care nu este moştenirea conflictului de acum 30 de ani, dar care continuă şi azi?
– Din partea Bisericii Ortodoxe se insistă mult asupra acestui aspect. Pare incredibil, dar după 32 de ani de separaţie nu se văd semnele unei posibile unificări. O unificare ce părea a fi aproape în urmă cu doi ani, printr-un referendum, urmând planul lui Kofi Annan – care însă în realitate penaliza mult comunitatea greacă-cipriotă. Să nu uităm că Turcia nu recunoaşte Republica Cipru: un fapt problematic pentru că cere să intre într-un „club”, cel al Uniunii Europene, unde a intrat deja şi unde există un membru care se cheamă Cipru. Prin urmare, şi acesta este un lucru destul de paradoxal: ca unul să ceară să intre într-un club dar să nu vrea să recunoască unul dintre membrii deja existenţi în acest club. Pentru noi care credem este foarte trist să vedem această situaţie aş zice eu chiar de barbarie împotriva locurilor de cult creştine, despre care eu nu credeam că ar mai exista, ci că s-ar fi oprit în urmă cu 4-5 secole.
