Domnul l-a despuiat de totul, pentru a-l face pe deplin asemenea Lui
02.04.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict, referindu-se la predecesorul său, a amintit cuvintele cu care Papa Ioan Paul al II-lea şi-a început pontificatul, desfăşurat între 1978 şi 2005: „Deschideţi larg porţile lui Cristos!” „Moartea sa a fost împlinirea unei mărturii coerente de credinţă, ce a atins inimile multor oameni de bunăvoinţă”, a mai spus Pontiful astăzi, după ce a recitat rugăciunea Angelus cu mulţimea venită în Piaţa San Pietro pentru prima comemorare a morţii Papei Ioan Paul al II-lea. Un grup aparte în mulţime l-au format numeroşii polonezi veniţi în aceste zile la Roma.
În discursul său duminical, Papa Benedict al XVI-lea a spus că „pelerinajul pământesc de credinţă, iubire şi speranţă (al predecesorului său) a lăsat o urmă profundă asupra istoriei Bisericii şi omenirii”. El a menţionat de exemplu ultima Calea a Crucii la care a participat Papa Ioan Paul al II-lea în Vinerea Mare de anul trecut: „Neputând să meargă la Colosseum, el a urmărit Calea Crucii din capela sa privată, ţinând un crucifix în mâini. Apoi, în Duminica Paştilor, a împărţit binecuvântarea `urbi et orbi`, fără să poată pronunţa cuvintele, doar prin gestul mâinii. A fost cea mai dureroasă şi impresionantă binecuvântare pe care ne-a lăsat-o ca cea mai mare mărturie a hotărârii lui de a-şi îndeplini misiunea până la sfârşit.”
Pontiful de origine germană a spus că Papa Ioan Paul al II-lea „a murit aşa cum a trăit, animat de un extraordinar curaj al credinţei, abandonându-se în Dumnezeu şi încredinţându-se Preasfintei Fecioare Maria.” „Ce ne-a lăsat acest mare Papă, ce a condus Biserica în cel de-al treilea mileniu?”, a întrebat Papa. „Moştenirea sa este imensă, dar mesajul foarte lungului pontificat poate să fie rezumat cel mai bine în cuvintele cu care a dorit să se prezinte aici, în Piaţa San Pietro, la 22 octombrie 1978: `Deschideţi larg porţile lui Cristos!`” Papa Benedict a mai spus că predecesorul său şi-a asumat acest apel în special prin călătoriile apostolice efectuate.
„Vizitând ţări din lumea întreagă, întâlnindu-se cu mulţimi de oameni, cu comunităţi ecleziastice, conducători, lideri religioşi şi diferite realităţi sociale, el a confirmat printr-un gest unic şi mare cuvintele sale de la început. El l-a proclamat mereu pe Cristos, propunându-l tuturor, aşa după a făcut şi Conciliul Vatican II, ca răspuns la aşteptările omului: aşteptări de libertate, dreptate şi pace. Cristos este Răscumpărătorul omului – îi plăcea să repete -, singurul Mântuitor al fiecărei persoane şi al întregului neam omenesc.”
Papa a continuat: „În ultimii ani, Domnul l-a despuiat treptat de totul, pentru a-l face pe deplin asemenea Lui. Şi când nu a mai putut călători, iar mai apoi nici umbla, şi în cele din urmă nici vorbi, gestul său, proclamarea sa, s-au redus la esenţial: la dăruirea de sine până la capăt.” Discursul de după rugăciunea Angelus s-a încheiat cu următoarele cuvinte: „Papa Ioan Paul al II-lea s-a dus în ziua de sâmbătă, zi dedicată în mod special Mariei, faţă de care a avut întotdeauna o devoţiune filială. Ne rugăm acum Maicii cereşti a lui Dumnezeu să ne ajute să păstrăm ca pe o comoară tot ceea ce ne-a dat şi învăţat acest mare Pontif.”
Multe dintre cele peste 100.000 de persoane din preajma Vaticanului au vizitat în linişte mormântul Papei Ioan Paul al II-lea. Printre vizitatori, în această dimineaţă s-a numărat şi preşedintele Carlo Azeglio Ciampi şi soţia sa.

Astfel de mesaje nu pot să nu-ţi umple inima şi mintea de simţiri sfinte, şă nu-ţi dea elanul spiritual necesar pentru a începe bine şi a trăi tot aşa ziua prezentă, singura pe care o avem la dispoziţie pentru a fi fericiţi lucrând la fericirea altora prin dăruirea de sine. Dacă nu primiţi prea des veşti de la beneficiarii muncii dumneavoastră referitoare la efectele ce le produce, sau părerile ce le nutresc faţă de reflecţiile propuse, nu vă descurajaţi, nimic nu se iroseşte, picurii de ploaie căzuţi în pământul sufletelor noastre prin cuvinte de viaţă veşnică fac să rodească încet, dar sigur, sămânţa ce o semănaţi. Mulţumiri din suflet de la un cititor ce a avut curajul, doar în Joia Mare, să găsească un pic de timp pentru ceea ce consideră esenţial în viaţă: recunoştinţa faţă de cei ce ajută la maturizarea în credinţă.