Interviu: Cum să îl găsim pe Dumnezeu în „blogosferă” (I)

03.05.2006, Roma (Catholica) - Antonio Spadaro, SJ, scriitor la revista „La civilta cattolica”, a publicat recent cartea „Conexiuni, noi forme ale culturii în timpul Internetului” (Pardes Edizioni). După cum aflăm din prefaţa cărţii, scrisă de Xavier Debanne, aceasta „incită la reflecţie asupra fenomenologiei întâlnirii pe Internet, deoarece este loc frecventat de milioane de persoane zi de zi, spaţiu pe care nimeni nu-l posedă şi care favorizează conexiunile”. „Acest loc a devenit un ambient cultural şi educativ frecventat de milioane de persoane, credincioase sau nu, şi reprezintă pentru Biserică o formidabilă oportunitate de comunicare, deoarece permite multiplicarea conexiunilor fie ca legături personale, fie pentru constituirea de noi forme de agregare socială”, a adăugat el. În acest interviu acordat Agenţiei ZENIT, apărut în traducerea pr. Mihai Pătraşcu pe situl www.ercis.ro, pr. Antonio Spadaro explică influenţa pe care reţeaua, blog-urile etc. o exercită asupra culturii şi asupra modului de a trăi religia şi cum acestea pot deschide spaţii, inexistente înainte, de dialog interreligios şi teologic.

– Există Dumnezeu în blogosferă? Şi cum poate fi găsit?
– În Internet se observă o creştere a necesităţilor religioase. În cartea mea ilustrez fenomenul, notez riscurile (mă gândesc, de exemplu, la aşa-numitele cyber-religii şi la secte), dar mai ales încerc să indic provocările care trebuie primite cu optimism şi discernământ: răspunsul la necesităţile religioase cele mai autentice. Blog-ul (termen născut din contracţia dintre web şi log [ziar, jurnal]), este una din realităţile cele mai interesante din reţea. El este un „jurnal în reţea”: cine îl are introduce zi de zi gânduri, idei, note, dar şi adevărate reflecţii ample, chiar foarte atente. Fiecare blog este legat de alte blog-uri şi toate împreună constituie un adevărat sistem, definit în mod obişnuit ca „blogosferă”.

Există Dumnezeu în aceste lumi de jurnale în reţea? Oricât ar fi de relativ acest fapt, există circa 130 de milioane de pagini web în care apar împreună God şi blog. Dacă noi căutăm blog-uri religioase în web-ul mondial observăm un crescendo continuu de prezenţe. Nu lipsesc idei stimulante. Revista Christianity today a vorbit despre o adevărată revoluţie teologică şi de blogosferă creştină. Ea este foarte variată şi cuprinde spaţii de reflecţie şi discuţie teologică între studenţi, blog-uri legate de reviste creştine, spaţii personale, chiar ale păstorilor şi preoţilor, de inspiraţie religioasă. Blogosfera italiană pare încă un loc de exprimare care nu este puternic marcat de prezenţa eclezială, nici de reflecţia teologică: este o misiune deschisă pentru practică şi pentru reflecţie. Deja s-au observat evoluţii interesante.

– Este posibil să se parcurgă un drum spiritual în reţea?
– Omul în căutarea lui Dumnezeu se aşează astăzi şi în faţa unui ecran de computer şi începe o navigare. În felul acesta există riscul de a se amăgi că sacrul şi religiosul este „la îndemâna mouse-ului”: este suficient un click pentru a trece de la un sit despre neovrăjitorie la cel despre o apariţie mariană sau de la al unui templu neopăgân la un sit al creştinilor tradiţionalişti. Reţeaua, tocmai graţie faptului că este în măsură să conţină totul, poate să fie asemănată cu uşurinţă cu un fel de mare supermarket cu profil religios. În schimb, Biserica nu este niciodată şi în nici un caz un „produs” al comunicării.

În afară de aceasta, credinţa nu este formată numai din informaţii, nici nu este loc de simplă „transmitere”, adică nu este o simplă „emitentă”. Şi totuşi, tocmai observând această proliferare a religiosului în reţea, este posibilă şi formarea unei idei asupra necesităţii profunde de Dumnezeu care agită inima umană, chiar dacă este trăită în manieră adesea alienantă şi denaturată. A-ţi da seama de aceste exigenţe înseamnă a învăţa să te mişti în acest ambient digital în mod corespunzător, propunând iniţiative adecvate: posibilitatea unui dialog spiritual, posibilitatea de a avea idei de meditaţie publicate în mod periodic sau trimise prin e-mail. Şi altele.

– Lipsa unui contact relaţional care să nu fie virtual nu este un handicap grav?
– Motivul care duce la crearea de relaţii în reţea constă tocmai în tipologia de raport care se creează. El prezintă în acelaşi timp elemente contradictorii. De fapt, este în sine foarte anonim şi impersonal, deoarece fiecare poate face să se creadă că este ceea ce nu este la nivel de vârstă, sex şi meserie, exprimându-se fără limitele date de propria identitate publică. În reţea se dialoghează pentru ceea ce se simte că eşti. Aşadar, tocmai din această cauză dialogul este şi foarte confidenţial, deoarece permite să se spună despre sine lucruri pe care altminteri o persoană cu greu le-ar spune în situaţiile sale zilnice. Se poate avea o deschidere completă şi un mare nivel de autenticitate, însă, pe de altă parte, se poate cădea şi în spontaneitate fără limite şi fără ruşine. Aşadar, cyberspaţiul este un loc cald din punct de vedere emotiv şi nu unul rece, tehnologic, aşa cum ar fi tentat să îşi imagineze unul sau altul.

Deci raportul în reţea poate să fie anonim, dar şi extrem de „adevărat”. Însă trebuie amintit mereu că Biserica este loc de comunicare şi mărturie trăită a mesajului care se vesteşte. În schimb, raporturile din reţea riscă să formeze o obişnuinţă cu inutilitatea medierii concretizate într-un anumit moment şi într-un anumit loc şi deci şi cu mărturia şi cu comunicarea autoritară. Papa Benedict al XVI-lea a evidenţiat recent acest lucru: „Din păcate trebuie să se constate că nu întotdeauna în acest timp al nostru noile tehnologii şi mass-media favorizează relaţiile personale” (Discurs la Ziua Universitară Europeană 2006). Aşadar, relaţia din reţea trebuie considerată oricum ca o oportunitate ce trebuie percepută cu spirit de încredere, dar şi de discernământ atent în direcţia raporturilor „adevărate”. Adesea se întâmplă că atunci când un raport iniţiat în reţea devine semnificativ duce apoi la întâlnirea reală. Începe să nu fie rar să găseşti persoane care caută direcţiune spirituală sau se află pe un drum vocaţional care au început parcursul lor în reţea.