Este aproape ceasul refacerii unităţii
13.05.2006, Moscova (Catholica) - Agenţia rusă Interfax a publicat ieri un lung interviu cu pr. Nikolay Balashov, secretarul Comisiei Patriarhiei Ruse pentru dialogul cu Biserica Rusă din diaspora. Amintim faptul că pe lângă Biserica Ortodoxă Rusă există o Biserică Ortodoxă Rusă în afara Rusiei, cu sediul în SUA (a se vedea ştirea de ieri). Aceste două Biserici par a fi acum mai aproape ca niciodată de unitatea dorită. Reproducem în continuare fragmente din interviu.
– Ce semnificaţie acordaţi rezoluţiei adoptată de al IV-lea Sinod al Bisericii Ruse din Diaspora?
– Un eveniment istoric are loc acum sub ochii noştri, semnificând depăşirea tragicelor consecinţe ale dezastrului politic şi spiritual trăit de Rusia în secolul XX. Despărţirea de fraţii noştri de aceeaşi credinţă ortodoxă şi de aceeaşi tradiţie spirituală a fost mereu dureroasă pentru noi. Cred că este aproape ceasul când se va reface deplina unitate canonică şi comuniunea euharistică. Aşa după cum spune rezoluţia Sinodului, trebuie să concelebrăm Liturghia şi ne Împărtăşim împreună.
Primim cu bucurie rezoluţia Sinodului ce deschide calea spre o rapidă depăşire a schismei dintre Biserica Rusă din patrie şi cea din diaspora, ce durează de peste opt decenii. Toţi credincioşii sunt bucuroşi. Suntem convinşi de aceasta datorită urmăririi îndeaproape de către mass-media a evenimentelor de la San Francisco şi a discuţiilor anterioare. Această atenţie arată profundul interes al societăţii ruse vizavi de evoluţiile doritei uniuni. Cu o Biserică unică, Rusia va fi mai puternică. Unitatea Bisericii este necesară pentru renaşterea noastră naţională. Fără îndoială, decizia de a reface unitatea împlineşte o dorinţă veche a generaţii întregi de ruşi emigranţi, care au sperat în unire.
Suntem aproape de obiectivul pe care Patriarhul l-a numit ca cel mai important la începutul slujirii sale. Ca să fim cinstiţi, mulţi dintre noi nu prea vedeam posibilă unitatea cu Biserica din diaspora în viitorul apropiat. Am trăit într-o atmosferă de polemici şi acuzaţii reciproce decenii întregi. Când Biserica şi-a recâştigat libertatea în anii 1990, când viaţa ei a reînceput să aibă vigoare, mulţi se aşteptau că unirea cu diaspora va avea loc rapid. Dar, din păcate, deschiderea de către Biserica din diaspora de parohii în Rusia a fost nu doar un şoc dureros pentru mulţi dar a şi alungat speranţele de unitate. Patriarhul Alexei a continuat să spere şi să se roage pentru unitate şi să se adreseze fraţilor din diaspora. Dialogul a depăşit perioada dificilă la sfârşitul anului 2003. Lucrările comisiei nu au fost uşoare, au existat chiar momente dramatice când ni se părea că obiectivul unirii va fi amânat nedefinit. Dar am învăţat să ne cunoaştem unii pe alţii. Cu toate dificultăţile, am avut sentimentul că tot ce se întâmplă nu se datorează capacităţilor noastre intelectuale, ci voinţei lui Dumnezeu. Am simţit o bucurie inefabilă pentru că Dumnezeu a binevoit să participa alături de noi.
Fără îndoială, refacerea unităţii Bisericii Ruse este un eveniment major şi fericit şi pentru familia mondială a Bisericilor Ortodoxe locale. Patriarhii de Georgia, Serbia şi Bulgaria şi-au exprimat bucuria prin scrisori. O scrisoare a călugărilor de la Muntele Athos, aflaţi sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol, adresată celor din diaspora rusă exprimă de asemenea aceste sentimente. Credem că acest eveniment ar trebui să promoveze depăşirea diviziunilor din alte Biserici locale, precum din Biserica Greacă sau cea Ortodoxă.
– Când se va lua decizia finală în problema reunirii Bisericii din diaspora cu Biserica din Rusia?
– Deciziile canonice, după cum au dat de înţeles membrii celui de-al IV-lea Sinod, vor fi luate în şedinţa de săptămâna viitoare. În acest moment este imposibil să vorbim despre date concrete ale unirii. Comisia a muncit mult în ultimii doi ani pentru eliminarea obstacolelor din calea unităţii. Toate deciziile principale au fost luate şi anterior aprobate de Ierarhii Patriarhiei Moscovei şi ai Bisericii din diaspora. Totuşi, mai există probleme practice, ecleziastice şi canonice de rezolvat. De exemplu problema parohiilor ce ţin de Biserica din diaspora dar sunt pe teritoriul Patriarhiei Moscovei, în general în Rusia şi Ucraina, sau problema unor anumiţi clerici. Dar aceste probleme pot fi rezolvate în viitorul apropiat, modul principial de abordare fiind deja stabilit.
– Care va fi statutul Bisericii din diaspora după unire?
– Rezoluţia Sinodului Bisericii din diaspora precizează că această Biserică îşi menţine statutul canonic ce prevede auto-guvernarea, dar ca parte a Bisericii Ruse.
– În rezoluţia amintită se notează faptul că activităţile Patriarhiei Moscovei în Consiliul Mondial al Bisericilor `provoacă confuzie` între credincioşii şi clerul din diaspora. Cum comentaţi aceasta?
– În ceea ce priveşte relaţiile dintre Patriarhia Moscovei şi Consiliul Mondial al Bisericilor, opiniile diferă chiar şi în Rusia. Autorităţile Bisericii noastre au afirmat în mod repetat că nu consideră problema încheiată. Cred că vocea ruşilor din diaspora trebuie luată în seamă şi problema să fie discutată mai departe. Trebuie să rezolvăm această problemă aşa cum le rezolvăm şi pe celelalte, împreună. Când se va reface comuniunea canonică, toţi Ierarhii ruşi din diaspora vor deveni membri ai Sinodului Patriarhiei Moscovei, deci vor lua parte la luarea tuturor deciziilor.
