Despre viţa de vie şi despre mlădiţe
14.05.2006, Vatican (Catholica) - Astăzi în Biserica Romano-Catolică este a V-a Duminică a Paştelui, lectura Evangheliei fiind Ioan 15,1-8. Sfântul Părinte, înainte de rugăciunea Regina Caeli, s-a adresat conform tradiţiei credincioşilor din Piaţa San Pietro. Iată în continuare traducerea cuvintelor Sfântului Părinte.
Dragi fraţi şi surori,
În această a V-a duminică a Paştelui, liturgia ne prezintă pasajul evanghelic după Ioan în care Isus, vorbind ucenicilor la Ultima Cină, îi îndeamnă să rămână uniţi cu El, asemenea mlădiţelor în viţa de vie. Este vorba de o parabolă cu adevărat semnificativă, exprimând cu mare eficienţă faptul că viaţa creştină este un mister de comuniune cu Isus: „Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5).
Secretul rodniciei spirituale este uniunea cu Dumnezeu, uniune ce se realizează înainte de toate în Euharistie, numită de asemenea şi Comuniune (Împărtăşanie). Doresc să subliniez acest mister de unitate în această perioadă a anului, în care multe comunităţi parohiale celebrează Prima Comuniune (Prima Împărtăşanie) a copiilor. În salut în mod special pe toţi copiii care în aceste săptămâni se întâlnesc pentru prima dată cu Isus Cristos în Euharistie, dorindu-le să devină mlădiţe al Viţei de vie care este Isus şi să crească ajungând adevăraţi ucenici ai Săi.
O cale sigură pentru a rămâne uniţi cu Cristos, asemenea mlădiţelor în vie, este să apelăm la mijlocirea Mariei, pe care am venerat-o în mod special ieri, 13 mai, amintindu-ne de apariţiile de la Fatima, unde în 1917, ea s-a arătat de mai multe ori la trei copii, micii păstori Francisc, Jacinta şi Lucia. Mesajul pe care l-a încredinţat lor, în continuitate cu cel de la Lourdes, a fost un puternic apel la rugăciune şi la conversiune, un adevărat mesaj profetic mai ales dacă ţinem cont de faptul că secolul al XX-lea a fost marcat de distrugeri mari, provocate de războaie şi de regimuri totalitare, precum şi de ample persecuţii împotriva Bisericii Catolice.
Mai mult, la 13 mai 1981, acum 25 de ani, servitorul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea a simţit că a fost salvat de la moarte în chip miraculos prin intervenţia unei „mâini materne”, aşa cum a mărturisit el însuşi, şi întregul său pontificat a fost marcat de ceea ce Fecioara a spus la Fatima. Deşi nu lipsesc neliniştile şi suferinţele, deşi există încă motive de teamă pentru viitorul omenirii, ceea ce „Doamna în alb” a promis micilor păstori ne mângâie: „La final, Inima mea Imaculată va triumfa”. Cu această convingere, ne îndreptăm acum spre Preasfânta Maria, mulţumindu-i pentru mijlocirea ei constantă şi cerându-i să continue să vegheze calea Bisericii şi a omenirii, în special asupra familiilor, mamelor şi copiilor.
