Curs de pregătire a muzeografilor din muzeele religioase
20.06.2006, Iaşi (Catholica) - În perioada 19 iunie – 1 iulie 2006 se desfăşoară la Iaşi „Cursul de pregătire a muzeografilor din muzeele religioase din România”, organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor prin Secretariatul de Stat pentru Culte, împreună cu Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, în parteneriat cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Deschiderea cursurilor a avut loc ieri, 19 iunie 2006, la ora 10.00, cu slujba unui Te-Deum la care a asistat IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în Biserica „Sf. Gheorghe – Catedrala Veche” din incinta Mitropoliei Iaşi, informează Radio Trinitas.
Cursurile de pregătire a muzeografilor din muzeele religioase din România se află acum în etapa penultimă a obţinerii certificatului de muzeograf şi conservator de muzeu, fapt ce se va realiza în toamna acestui an. Programul din aceste zile conţine un curs de muzeologie generală cu aplicare practică, evidenţiată prin intermediul vizitelor de studiu şi documentare la depozite de patrimoniu şi la muzee ieşene. Mitropolitul Daniel a rostit cuvântul de deschidere a lucrărilor intitulat „Grija pentru patrimoniul naţional religios – o carte de identitate şi demnitate naţională”. „Prin patrimoniu se înţelege totalitatea bunurilor moştenite prin lege de la părinţi, adică avere părintească”, a subliniat IPS Daniel. „Când acest patrimoniu reprezintă totalitatea bunurilor care aparţin colectivităţii, adică întregului popor, patrimoniul este un bun public sau o avere a patriei. Când patrimoniul exprimă o bogăţie de valori culturale, privind istoria şi spiritualitatea unui popor, moştenirea aceasta constituie patrimoniul cultural naţional.”
„Patrimoniul spiritual al unui popor este o carte de identitate şi de demnitate naţională”, a continuat Ierarhul ortodox. „În România, patrimoniul cultural religios constituie o parte esenţială a patrimoniului cultural naţional, adesea cu valenţe universale. Acest patrimoniu religios este deodată creştin şi european. El inspiră comemorarea părinţilor noştri inspiraţi de credinţă şi iubitori de frumuseţe, ctitori de valori artistice sacre care au interiorizat şi imortalizat spiritualitatea lor în locaşuri şi obiecte de cult. Comemorarea lor devine şi comuniune cu generaţiile trecute şi viitoare, tocmai fiindcă patrimoniul sacru a exprimat mai întâi comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veşnic, prezent în fiecare veac al istoriei umane. Prin urmare, modul de a păstra şi prezenta acest patrimoniu sacru în context naţional, european şi universal este determinant pentru demnitatea noastră naţională.”
