Numărul credincioşilor nu are legătură cu problema proprietăţii

2 răspunsuri

  1. Maria spune:

    In cotidianul Ziua, a aparut un nou articol pe aceasta tema.
    Din pacate, ceea ce nu avertizeaza cotidianul in spetza e ca nici un comentariu care sa exprime pozitia catolica nu va fi tolerat, ca de pilda cel care urmeaza, al carui contzinut mi-l asum, inclusiv dpdv al unei posibile angajari a vreunei raspunderi … (Pentru ca, din nefericire pt. Arhiereul Anania, inca mai exista doua institutii :„proba veritatii„ si CNSAS ) :

    http://www. ziua. ro/display. php? id=203772&data=2006-07-18&ziua=a75aac4ee254c4350da5f26768a592c9

    1. Imbucuratoare recunoasterea Dvs. , Parinte consilier Stoica, si Va citam pretzuindu-va “ onestitatea” sinuos-duplicitara :„Spre surprinderea mea, multe dintre aceste opinii dovedesc faptul ca sustinatorii lor nu au citit cu atentie Decretul 358/1948 pentru stabilirea situatiei de drept a fostului cult greco-catolic. Prin acel decret, statul comunist a confiscat toate bunurile Bisericii Greco-Catolice, cu exceptia lacasurilor de cult parohiale, caselor parohiale si sesiilor (lotul de pamant), care au ramas in proprietatea aceleiasi comunitati de credinciosi. Este clar ca acestea nu au intrat in proprietatea Bisericii Ortodoxe ca institutie, asa cum incearca sa induca ideea in opinia publica cei care, voluntar sau involuntar, ignora faptul ca proprietarii acelor biserici, case parohiale si sesii au ramas aceiasi. „

    La nivel juridic si canonic, consecintza declaratiei Dvs. este ca odata ce nu au iesit vreodata din PROPRIETATEA Bisericii Unite (institutie desfiintzata abuziv, si in imposibilitate obiectiva de a functiona si a-si apara drepturile si enoriashii )- TOATE ACESTE BUNURI – nefiind confiscate de stat si nici nedevenind proprietate a BOR – apartin Bisericii Unite ca si proprietara, iar BOR incalca porunca nepohtirii/nefurtului bunurilor aproapelui. Uzucapiunea nu poate functiona valid iar prin demostratia facuta de Dvs. , ca purtator de cuvant al Patriarhiei, nu facetzi altceva decat sa confirmatzi justetea pozitiei greco-catolice.
    Trista este folosirea bivalenta in luarile de pozitie ale BOR a argumentelor juridice, de fiecare data spre a-si legitima infruptarea din bunuri straine, din proprietatile celorlalte culte : cazul comentat de Sfintia Sa pr. Stoica si cazurile recente de trecere in masa la greco-catolici, cand se refuza de ierahia ortodoxa cedarea constructiilor facute de fostii enoriasi ortodocsi in regie proprie, desi, dupa aceleasi argumente ale pr. Stoica ar trebui sa recunoasca vointza si proprietatea acelor enoriasi … Prea multe adevaruri, Sfintzite parinte Stoica = nici un adevar , pozitia contravenind esentei ortodoxiei care se autoproclama unica depozitara a Adevarului.
    2.
    Comparatia Dvs. („Este exact aceeasi situatie ca a catedralelor si bisericilor protestante din Transilvania si din restul Europei, care pana la Reforma au fost catolice, iar dupa aceea credinciosii deveniti protestanti si-au pastrat locasul de cult. „) este ilogica, si nefericit operata, ca de altfel si exemplul studiat la punctul anterior.
    Ca metoda de mistificare, derivata din materialul postat pe site-ul Patriarhiei, dar emanat de la Cluj, rastalmacirea Dvs. poarta amprenta paterna a unui ierarh dezavuat de diaspora- si nu numai – ca si agent de reeducare a detinutilor politici, si turnator plasat strategic, dupa eliberarea miraculoasa din inchisoare (in care se aflase un timp ca si detzinut politic, pana la a deveni una cu Iuda in tradare)in diaspora riomana din SUA
    Diferentzele sunt multiple si as aminti doar cateva : trecerea la protestantism (considerata de Dvs. ca si punct de referintza in “ solutzia” dorita de Dvs. rezolvarii retrocedarilor datorate partzii catolice) a fost in genere libera, nu facuta sub tavalugul „re-unificator„ al unei puteri atee, cu moartea deasupra capului; catolicii pretins ramasi atunci fara lacasele de cult preluate de enoriasii deveniti reformati nu au fost deportati la Canal, in Baragan, inchisi la Sighet si reeducatzi la Pitesti iar in locul lor nu au fost instalatzi cu fast in bunurile lor prelatzii servili puterii momentului, unii cu semnarea prealabila de angajamente la Securitate; catolicii pe care ii plangeti DVS vis a vis de “ nedreptatea reformatilor” de a-si apropria lacasurile lor de cult nu au ramas sa oficieze in pietze si in parcuri, in case clandestine , cu riscul de a fi arestati pentru simpla participare la liturghie, asa cum a fost cazul greco-catolicilor; aceiasi catolici deplansi de Dvs. in raport cu reformatii nu au trait sa-si vada – cu largul concurs al autoritatilor – lacasurile de cult revendicate si atribuite cu hotarare judecatoreasca arestate intre zidurile unor noi constructii reformate si daramate “ din propria initziativa a enoriasilor” , dar cu binecuvantare arhiereasca, la adapostul intunericului, ca in cazul bisericutzei de la Cluj.
    Stiut este ca obiceiurile profesionale ne marcheaza uneori definitiv. Vladica de la Cluj a demonstrat acest lucru aplicand in rastalmacirea situatiei raporturilor dintre BOR si BUR tehnicile de mistificare promovate de domnia sa asupra detinutilor pe care i-a reeducat cu sarg, inainte de a pleca sa toarne diaspora de peste Atlantic.
    Trist e ca rostirea continua a minciunii devine adevar (prin legitimarea rezultata prin permanentizarea rostirii) in mintea celor ce o promoveaza gandind ca fac lucrarea Domnului, caruia II arunca inapoia lor cuvintele si ca aceasta mistificare este promovata oficial de cei care ar trebui sa se reculeaga in tacere macar din respect pentru cei ce au fost martirizati doar pentru orgoliul ca parte din actualii ierarhi BOR sa le foloseasca drept trepte cadavrele in urcusul ierarhic.
    Si trist e ca se ajunge la urmatoarea demagogie : greco-catolicii sa nu-si primeasca inapoi proprietatile, sa nu primeasca sprijin financiar din afara, sa nu-si construiasca noi lacasuri si, daca s-ar putea, sa inceteze sa mai fiintzeze in spatiul romanesc, sub sanctiunea acuzei prozelitismului agresiv, de care nu este iertat nimeni, nici macar nuntziul papal, in timp ce drept-maritorii ortodocsi sunt chematzi sa apere ortodoxia de … „prozelitismul agresiv al Vaticanului„ arestand si daramand biserici doar spre a nu mai fi ce sa se restituie, interzicand inmormantarea mortzilor, agresand persoane consacrate in drum spre slujirea Liturghiei in case particulare ( cazul Sapantza)si alte asemenea tehnici – “ curat” in acord cu poruncile lui Dumnezeu.
    Oranduirea celor pamantesti se va sfarsi la vremea hotarata de El. Ce raspuns Ii vetzi da Lui pentru acestea ? Cum traiti adevarul, dreptatea si Iubirea Lui? Domnul cu mila si indurarea Sa de oameni peste toate! Amin.

  2. Cristian spune:

    Pentru cei care au citit cartea Card. Iuliu Hosu „Credinta noastra este viata noastra„este destul de clar ce fel de atitudine poate sa aiba conducerea BOR, mai ales ca, cel mai mare din BOR este chiar cel care lansa amenintari la adresa Episcopilor nostri arestati in acel moment la o manastire in Moldova. Si Cristian Vasile in cartea sa Intre Vatican si Kremlin, amendeaza conducerea BOR, pt. faptul ca i-a fost interzis dreptul de a studia arhiva BOR, mai ales ca inclusiv de la SRI a primit acceptul de a intra in arhivele securitatii si a studia dosare legate de aceasta situatie. Pentru fratii ortodocsi, trebuie sa le spun ca numai adevarul poate sa-i faca liberi. Biserica stat este exact ca si statul, murdara si plina de bube, dar se pare ca si o anumita parte a presei este promta in a reda impartial acest conflict si acesta este un lucru important pt. ca populatia sa cunoasca ca in aceasta tara sunt si alte culte in afara de cel ortodox. Iesirea din pestera este destul de grea si lumina pe unii pare sa-i orbeasca si multi se vor retrage inapoi in intunericul pesterii. Noi trebuie sa fim lumina si pentru ei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *