Ştiinţa nu poate explica totul, avertizează Papa
07.11.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a lăudat posibilităţile extraordinare deschise omenirii de către ştiinţă, dar a avertizat că tehnologia nu poate explica totul. Papa a spus acestea în ziua de luni, 6 noiembrie 2006, în faţa membrilor Academiei Pontificale pentru Ştiinţe, reuniţi în Roma pentru adunarea lor plenară. Tema adunării este „Predictabilitate în ştiinţă: precizie şi limitări”. Papa a spus: „Acest `progres` tot mai mare al ştiinţei, şi în special capacitatea sa de a stăpâni natura prin tehnologie, a fost uneori legat de o corespunzătoare `retragere` a filozofiei, a religiei şi chiar a credinţei creştine. Într-adevăr, unii au văzut în progresul ştiinţelor moderne şi al tehnologiei una dintre cauzele principale ale secularizării şi materialismului: de ce să invocăm controlul lui Dumnezeu asupra acestor fenomene, când ştiinţa s-a dovedit capabilă să facă acelaşi lucru?”
„Dacă ne gândim de exemplu”, a spus Papa, „la felul în care ştiinţele moderne, prevăzând fenomenele naturale, au contribuit la protecţia mediului, la progresul naţiunilor în curs de dezvoltare, la lupta împotriva epidemiilor, şi la creşterea speranţei de viaţă, devine clar faptul că nu există conflict între providenţa lui Dumnezeu şi realizările umane”. Papa a avertizat însă: „Omul nu poate să îşi pună atât de radical şi necondiţionat încrederea în ştiinţă şi tehnologie încât să creadă că progresul ştiinţific şi tehnologic poate explica totul şi poate satisface pe deplin toate nevoile lui existenţiale şi spirituale”. „Ştiinţa nu poate înlocui filozofia şi revelaţia dând un răspuns exhaustiv la întrebările fundamentale ale omului: întrebări despre semnificaţia vieţii şi a morţii, despre valorile fundamentale şi despre natura progresului în sine”.
Papa a mai observat: „Metoda ştiinţifică în sine, în adunarea de date şi în procesarea şi folosirea acelor date în proiecţii, are limitări inerente care în mod necesar restrâng predictabilitatea ştiinţifică la contexte şi abordări specifice. Ştiinţa nu poate, aşadar, să pretindă să furnizeze o reprezentare completă, deterministă a viitorului nostru şi a dezvoltării fiecărui fenomen pe care îl studiază”. „Filozofia şi teologia pot să îşi aducă o importantă contribuţie la această fundamentală problemă epistemologică”, a spus Sfântul Părinte.
De exemplu, a sugerat el, filozofia şi teologia pot ajuta „ştiinţele empirice să recunoască diferenţa dintre incapacitatea matematică de a prezice anumite evenimente şi validitatea principiului cauzalităţii”. Cele două discipline pot de asemenea să arate diferenţa „dintre evoluţie ca originea unei succesiuni în spaţiu şi timp, şi creaţie ca originea fundamentală a fiinţelor care participă în Fiinţa esenţială”. „Există un nivel mai înalt care în mod necesar transcende toate predicţiile ştiinţifice, adică lumea umană a libertăţii şi istoriei”, a spus Pontiful. „În timp ce universul fizic poate avea propria lui dezvoltare spaţio-temporală, doar omenirea, strict vorbind, are o istorie, istoria libertăţii sale”.
„Libertatea, asemenea raţiunii, este o parte valoroasă a imaginii lui Dumnezeu în noi, şi nu poate fi redusă niciodată la o analiză deterministă. Transcendenţa ei faţă de lumea materială trebuie să fie recunoscută şi respectată, deoarece este un semn al demnităţii noastre umane. A nega această transcendenţă în numele unei presupuse abilităţi absolute a metodei ştiinţifice de a prezice şi condiţiona lumea umană ar implica pierderea a ceea ce este uman în om, şi a nu recunoaşte unicitatea şi transcendenţa lui ar deschide periculos poarta către exploatarea lui”.
