Interviu cu primul notar al Sinodului BRU (II)

14.11.2006, Blaj (Catholica) - Înfiinţarea şi punerea în funcţiune a organismelor cerute de trecerea la rangul de Arhiepiscopie Majoră continuă în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, ultimele zile aducând două numiri importante: a economului şi respectiv a notarului Sinodului BRU. Situl BRU.ro a publicat astăzi un amplu interviu cu pr. William Alexandru Bleiziffer, interviu pe care Catholica.ro îl preia în trei părţi. Ieri a fost difuzată prima parte, astăzi continuăm cu partea a doua.

– Conform comunicatului Sinodului de luna trecută, Arhiepiscopia Majora a „aprobat statutul de funcţionare a Tribunalelor ecleziastice, ca un răspuns concret la problemele pastorale ridicate de numărul tot mai mare de căsătorii iregulare”. Este o veste foarte bună pentru credincioşii aflaţi în astfel de situaţii. Tribunalele ecleziastice au acum doar forma definitivă, sau sunt şi funcţionale?
– Scopul unui tribunal, oricare ar fi el şi cu atât mai mult al unui ecleziastic, este acela de a administra justiţia în favoarea celor care o solicită. De mai mult timp eforturile specialiştilor greco-catolici au fost zădărnicite de o seama de neajunsuri, iar aceste neajunsuri au făcut în cele din urmă nefuncţionale Tribunalele noastre, deşi înfiinţate. Nu doresc să intru în detalii de ordin canonic, dar amintesc faptul că ad validitateam judecătorii acestor Tribunale trebuie să fie posesori ai unor titluri de studii care sunt acordate doar la Roma, sau în Instituţii de Învăţământ acreditate. Realitatea de după 1948 o cunoaşteţi, la fel ca şi pe cea de după 1989.

Specialiştii greco-catolici, la solicitarea expresă a Mitropolitului Lucian au încercat în repetate rânduri să facă funcţionale tribunalele ecleziastice, şi în ciuda tuturor eforturilor, chiar şi cu ajutorul unor specialişti veniţi de la Roma – mă gândesc în primul rând la întâlnirea canoniştilor de la Blaj din octombrie anul trecut în prezenţa Vicedecanului de la Supremul Tribunal Rota Romana, Mons. Josè Serrano Ruiz, şi a specialistului în drept oriental, Mons. Dimitri Salachas – eforturile au rămas fără rezultat.

Realitatea oferită de noua structură asumată de Biserica noastră acordă o mai mare posibilitate în ceea ce priveşte constituirea diferitelor foruri judiciare. Iar acest lucru s-a concretizat recent în această realitatea nouă care garantează credincioşilor noştri posibilitatea de a se adresa unui tribunal competent. Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este deci afirmativ: credincioşii greco-catolici, şi nu numai, se pot adresa forurilor judiciare competente.

Aş încerca însă o clarificare. Şi asta ca pe o datorie de conştiinţă faţă de ceilalţi canonişti ai Bisericii noastre care s-au implicat asiduu în procesul de constituire al Tribunalelor. Totul a început, sub un nou auspiciu, în momentul în care Sinodul Episcopilor BRU a considerat necesară constituirea Comisiei Sinodale pentru redactarea dreptului particular, comisie care sub preşedinţia PS Alexandru Mesian a redactat, dezbătut şi supus spre aprobare Sinodului Statutul Tribunalului Intereparhial de primă instanţă. Aprobat, acest Statut a făcut ulterior posibilă publicarea decretului de constituire a Tribunalului cu sediu la Oradea, Moderator al acestui Tribunal fiind PS Virgil, care are ca şi vicar judecătoresc pe pr. Iuliu Muntean, cel care ulterior a organizat intern întreaga structură a acestui Tribunal, şi care la ora la care îmi solicitaţi acest interviu, a întâlnit membrii Tribunalului în sesiunea inaugurala de lucru a acestuia. Ca atare, începând din această toamnă, credincioşii noştri se pot adresa acestui Tribunal de primă instanţă, care aşa cum am amintit are sediul la Oradea. Urmează ca aceiaşi Comisie sinodală să elaboreze în cel mai scurt timp Statutul pentru Tribunalul Ordinar al BRU, care va avea sediul la Blaj şi care va fi tribunal de apel pentru cauzele Tribunalului de la Oradea.

Comunicatul de presă al Sinodului la care vă referiţi amintea desigur că a „aprobat statutul de funcţionare a Tribunalelor ecleziastice, ca un răspuns concret la problemele pastorale ridicate de numărul tot mai mare de căsătorii iregulare” referindu-se în primul rând la realitatea pe care o reflectă numeroasele cazuri de cereri pentru declararea nulităţii căsătoriei. Şi asta pentru că majoritatea cazurilor sunt de asemenea factură; asta nu înseamnă însă că Tribunalul a fost constituit doar pentru cauzele matrimoniale: el există în primul rând pentru veni întâmpinarea nevoilor credincioşilor, indiferent că ei se adresează pentru rezolvarea unei cauze matrimoniale sau nu.

Nu pot să nu evidenţiez încă un fapt, care deşi evident, îi lasă oarecum în plan secundar pe artizanii acestei realizări concrete a Bisericii noastre: este vorba de toţi cei care de-a lungul timpului au depus eforturi pentru constituirea Tribunalelor ecleziastice. Nu pot să nu-i amintesc pe pr. Iosif Furtună, şi mai nou pe ceilalţi colegi canonişti: pr. Iuliu Muntean – Vicar judecătoresc, Oradea; pr. Mihai Todea – protosincel, Cluj; pr. Augustin Butica – secretar eparhial, Maramureş, şi nu în ultimul rând pr. Coriolan Mureşan – vicar judecătoresc, Lugoj.