Tensiuni în jurul unui film dedicat naşterii lui Cristos
16.12.2006, Chicago (Catholica) - La Chicago a fost interzisă promovarea ultimului film ce are ca subiect naşterea lui Isus in cadrul festivalului german dedicat sărbătorilor de Crăciun, „Christkindlmarket”, informează secţia română a agenţiei Novopress.info, citând Christian Today. Oficialităţile au impus organizatorilor inclusiv să nu accepte ca sponsor al manifestării compania „New Line Cinema”, cea care a produs filmul „Povestea Naşterii”, pentru a nu îi leza pe non-creştini.
Acest film a ajuns în centrul atenţiei în urmă cu două săptămâni, când a devenit prima creaţie cinematografică de lung metraj ce şi-a avut premiera la Vatican. „New Line Cinema” plănuise difuzarea unor clipuri de promovare prin televiziuni chiar înainte de a fi refuzaşi şi în acest demers. Aceste atitudini au stârnit nemulţumirea a numeroase comunităţi creştine. Oficialităţile s-au apărat invocând faptul că nu au încercat decât să fie cât mai corecte cu putinţă. „Dorinţa noastră a fost ca acest eveniment să nu îi deranjeze pe cei de alte credinţe, care au venit la festival pentru a se bucura de cadouri şi mâncare”, au declarat organizatorii.
Vicepreşedintele executiv al „New Line Cinema”, Christina Kanoulis, a spus că festivalul de la Chicago a fost singurul loc unde filmul a întâmpinat probleme de acest gen. Aceasta a mai afirmat că este greu de crezut faptul că un non-creştin care ar merge într-un loc numit „Christkindlmarket” (târgul de Crăciun pentru copii), ar putea fi şocat sau ofensat de prezenţa unor materiale publicitare ale unui film dedicat tocmai naşterii Domnului! „Din moment ce oamenii aleg să meargă la Christkindlmarket ei ştiu foarte bine că acolo e vorba de Crăciun”. Paul Broudakis, purtătorul de cuvânt al „Barrington Illinois Willows Creek Association”, o importantă organizaţie creştină din statul american Illinois, a declarat referitor la această stare de spirit că „primele şase scrisori de Crăciun primite în acest an nu conţineau nici o referire la Cristos”. Pentru a ilustra ridicolul situaţiei create, acesta a adăugat: „nu poţi sărbători ziua preşedintelui Lincoln fără a pomeni nimic de Abraham Lincoln!”
Ideea de „a nu leza„ pe non-crestini ne este cunoscuta si din tara noastra, unde se pune problema scoaterii simbolurilor crestine din spatiile publice. Se vede ca si in S. U. A. , aceasta problema e de actualitate. Dar ce inseamna „a nu leza„? Inseamna a nu jigni, a nu aduce ofense celor de alte confesiuni, dar nu a-ti nega caracterul crestin, dat prin Botez. Daca intr-un oras crestin exista o moschee, este oare aceasta o ofensa? La fel si cu prezentarea acestui film. Cu ce ar jigni pe evrei, pe musulmani sau pe cei de alte religii? Cred ca mai degraba se implineste ce ne-a spus Mantuitorul: „Veti fi urati de toate neamurile pentru numele Meu. „ (Mt 24, 9)
Imi pare rau sa constat ca incultura, analfabetismul sunt mina in mina cu asa-zisa corectitudine politica; o notiune lipsita de sens. Toate marile religii monoteiste isi venereaza profetii, si corectitudinea politica nu spune nimic, decit in cazul crestinismului. Americanii ar trebui sa mai mearga la scoala.
Ar trebui sa afirm ca este vorba de o exagerare daca nu ar avea consecinte mult mai grave. „Corectitudinea politica„ a aparut ca o reactie a celor care se considerau „striviti„ de catre majoritate. Am considerat-o fireasca tocmai spre restabilirea echilibrului. Din nefericire insa „strivirea„ si-a inversat sensul. Crestinismul a avut parte de o relativizare dusa la extrem in ultimii ani. Calitatea de „religie a sclavilor„ enuntata de Nietzsche a devenit deja copilarie in contextul in care crestinismul insusi a ajuns a deranja pe cei pentru care o credinta trebuie sa fie macar „cool„. Nu „codul lui da Vinci„ sau „Evanghelia lui Iuda„ se cuvin a impresiona ci atacarea icoanelor si desacralizarea Craciunului, religiile personale- simptom al izolarii in straniu autism, independenta de orice religie sau cocteiluri spirituale in care eroi, zei si Dumnezeu sunt in egala masura bine-veniti. Exista un text al lui G. Papini despre intalnire prezumtiva intre Suveranul Pontif si Marele Rabin. Scopul- convertirea evreilor la crestinism. Miezul- o simpla tranzactie. Cat de departe suntem astazi de cedarea, concesie cu concesie, la propria-ne identitate?