Papa a acceptat demisia Arhiepiscopului Wielgus
07.01.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a acceptat demisia Arhiepiscopului Stanislaw Wielgus de Varşovia, care a recunoscut că a colaborat cu securitatea Poloniei comuniste. Într-o notă dată publicităţii astăzi de Sfântul Scaun, Nunţiatura Apostolică din Polonia comunică faptul că noul Arhiepiscop de Varşovia i-a prezentat Papei „demisia din funcţia canonică”. Arhiepiscopul ar fi urmat să îşi înceapă slujirea în Varşovia chiar astăzi.
„Sfântul Părinte a acceptat demisia Arhiepiscopului Stanislaw Wielgus şi l-a numit pe Excelenţa Sa Cardinalul Jozef Glemp, Primat al Poloniei, ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Varşovia până la noi indicaţii”, se spune în nota semnată de Arhiepiscopul Jozef Kowalczyk, Nunţiu Apostolic în Polonia. Arhiepiscopul Wielgus, de 67 de ani, a recunoscut într-o declaraţie că în tinereţe a colaborat cu securitatea. Aceasta după ce vineri comisia istorică înfiinţată de Conferinţa Episcopală Poloneză a confirmat faptul că pe atunci tânărul preot a avut relaţii cu Serviciile Secrete ale Ministerului Afacerilor Interne. Respectiva concluzie a comisiei, după studierea materialelor Institutului pentru Memoria Naţională, subliniază însă faptul că „nu se poate afirma dacă această colaborare a avut consecinţe asupra unor persoane sau instituţii”.
Papa l-a numit pe Arhiepiscopul Wielgus la conducerea Arhidiecezei de Varşovia luna trecută, instalarea urmând să aibă loc astăzi. Numirea a stârnit proteste. Prelatul a admis că a avut legături cu securitatea dar a negat că ar fi turnat pe cineva. Conferinţa Episcopală Poloneză şi Vaticanul şi-au arătat sprijinul faţă de Arhiepiscopul Wielgus, în paralel desfăşurându-se o anchetă condusă chiar de Biserică. În cele din urmă prelatul şi-a prezentat demisia, reacţia mulţimii din Catedrală fiind mixtă: unii au primit vestea cu aplauze, alţii au protestat, cerându-i să rămână în funcţie.
Polonia ne-a obişnuit cu acţiuni care să demonstreze tuturor libertatea deplină cucerită atât de dificil în timpul comunismului. Polonia a fost un bastion în ariergarda luptei anticomuniste şi doreşte să-şi păstreze acest statut. Nu căutându-l cu lumânarea ci exercitându-l în mod natural şi firesc.
Dar, există un dar.
Amestecul de sfânt cu laic, de sacru cu profan, până unde poate merge? La urma urmei este vorba de o treabă a bisericii, a sacrului şi nu văd ce poate să caute reacţia mulţimii care, fără a bagateliza politicul din Polonia, are mari urme de interes politic.
Ori Biserica Catolică s-a cam retras din politic după ce şi-a recunoscut propriile greşeli(întâi în interiorul ei şi mult mai târziu în mod public) făcute în timpul când avea atotputere politică pe scena lumii.
Şi iată cum o manifestare a profanului determină o reacţia a sacrului, sau, mă rog, a manifestării sacrului pe pământ.
Dar, după umila mea părere, cei care au văzut gunoiul din ochiul lui Stanislaw Wielgus nu-şi prea văd ditai bârnele din ochii lor şi eu am credinţa că politicul, care poate fi asemuit cu „ucigă-l toaca„ a dorit să-şi ascundă propriile bârne printr-un amestec disimulat (reacţie a mulţimii) în treburi care nu-l privesc.
Cred că trebuie să încercăm în timp să separam tot mai mult treburile administrativ-politice de treburile spiritual-religioase, aşa cum propunea Dalai Lama (cel care este în viaţă) ca măsură de pacificare, de împăcare a lumii (lumilor) actuale.
Cu toată stima
SG