Plângeţi pentru victime, nu pentru dictator
15.01.2007, Sydney (Catholica) - Cardinalul George Pell a vorbit duminică despre dezbaterea internaţională provocată de spânzurarea lui Saddam Hussein, unii susţinând că acesta ar fi trebuit închis pe viaţă şi nu executat. Arhiepiscopul de Sydney a spus că execuţia lui Hussein „nu a fost per ansamblu dreaptă sau corespunzătoare”. Şi totuşi, „simpatia noastră trebuie să se îndrepte mai întâi spre numeroasele lui victime. Spre deosebire de multe dintre acestea, el are un mormânt cunoscut.”
Prelatul a amintit că cei mai mulţi australieni s-au pronunţat în favoarea închisorii de viaţă pentru Hussein. De asemenea a subliniat că învăţătura Bisericii condamnă pedeapsa capitală. Dar prelatul a spus că nu poate să plângă pentru moartea lui Hussein; mai degrabă plânge pentru victimele dictatorului. „Nu cred că a fost cel mai groaznic dictator al secolului XX, comparându-l cu Stalin, Mao şi Pol Pot, dar face parte dintre răufăcătorii de frunte”, a continuat Cardinalul. „Un milion de oameni au murit în războiul dus de el cu Iranul; a invadat Kuweitul; i-a oprimat şi ucis sistematic pe kurzi; a ucis mulţi irakieni.”
Referindu-se la sistemul penal în general, Cardinalul a spus că „Pedepsirea criminalilor este o problemă fierbinte şi trebuie să ne ferim de cele două extreme. În general opinia publică susţine dreptatea, deşi unii doresc doar răzbunarea – `ochi pentru ochi şi dintre pentru dinte`. Cealaltă extremă respinge aceasta şi vede închiderea unui criminal ca o încercare de reabilitare a criminalului. Învăţătura creştină este puţin mai complicată. Cei care cred în Dumnezeu Creatorul acceptă că răul disturbă şi distorsionează ordinea naturală. Pedeapsa urmăreşte să repare această dezordine, iar când cel care a greşit îşi acceptă pedeapsa, aceasta contribuie la refacerea echilibrului. Pedeapsa trebuie să aibă scop medicinal, contribuind la o reformă personală a criminalului.”

Nu sunt absolut de acord cu pedeapsa cu moartea in general. cand am vazut la tel. italiana (eu locuiesc acum in italia)scenele cu saddam spanzurat mi-am amintit de decembrie 1989. un sentiment teribil. o rusine de nedescris in cuvinte. desigur cine greseste trebuie sa ispaseasca o pedeapepsa, in orice caz nu aceea capitala. mai bine inchisoare pe viata. aceasta e parerea mea, nu pretind ca e univesala, dar isus ne-a transmis darul minunat al iertarii. un profesor minunat de limba romana la liceul pedagogic din deva m-a invatat ca greciispuneau sa nu-i iei niciodata omului ceea ce nu-i poti da inapoi: viata, si asta eu nu am uitat-o niicodata. eu sunt greco-catolica dintotdeauna, familia mea din ardeal e greco catolica, dar sunt absolut impotriva pedepsei cu moartea, oricand si oriunde in lume.
Este o tema cu implicatii profunde, dar sunt convinsa ca ai situatii si situatii, se spune ca ne iubim copii mai mult decit viata, intr-un astfel de caz cred ca as uita toate conceptele morale si toate valorile in care am fost educata.
Oricum adevarul este o simpla suma de puncte de vedere, daca societatea in general ar fi pentru pedeapsa cu moartea ni s-ar parea corect.