Şase obiceiuri pentru pastorala vocaţională
06.02.2007, North Haven (Catholica) - Diecezele care raportează succese la capitolul vocaţii au ceva în comun, afirmă publicaţia National Catholic Register. Într-un sumar al articolului „Valul vocaţiilor” al reporterului Tim Drake, NCR oferă o listă a celor „şase obiceiuri bune ale Diecezelor foarte eficiente”.
Primul obicei este de a pune Euharistia în centrul operelor vocaţionale. În editorialul publicaţiei citate se explică: „Adoraţia Euharistică este foarte eficientă în special deoarece atrage atenţia asupra marelui dar care face preoţia atât de extraordinară şi atât de necesară – avem preoţia pentru a mulţumi pentru prezenţa reală a lui Dumnezeu în Preasfântul Sacrament. Iar dinamica Adoraţiei Euharistice conduce inevitabil la întrebarea: Ce vrei de la mine, Doamne?” Situl Vocation.com a cooperat cu Episcopii americani pentru a dota Diecezele cu ostensorii pentru promovarea Adoraţiei în parohii. „Liderii programului au fost surprinşi să vadă parohii care dau primele vocaţii după chiar prima Adoraţie Euharistică.”
Al doilea obicei este invitaţia. Conform unui sondaj al Conferinţei Episcopale Americane, 78% dintre cei hirotoniţi s-au gândit mai serios la preoţie după ce un alt preot i-a invitat să o facă. Al treilea: seminariile trebuie să fie fidele Magisteriului pentru a putea atrage candidaţii. Editorii NRC amintesc trei seminarii cu rezultate extraordinare: Sf. Maria din Emmitsburg, Maryland; Sf. Vincent din Latrobe, Pennsylvania; şi Sf. Grigore cel Mare din Seward, Nebraska. Seminariile nu sunt singurele elemente care trebuie să fie fidele. Candidaţii la preoţie vin de regulă din familii credincioase. Editorialul citează rolul cheie jucat de taţi: „Există excepţii, dar regula este că preoţii vin din familii catolice serioase, în care tatăl joacă un rol activ în credinţa familiei.”
Al cincelea şi al şaselea obicei enumerat de NCR este legătura cu preoţii şi participarea la Ziua Mondială a Tineretului. Tinerii au nevoie să întâlnească preoţi şi să interacţioneze cu ei, „altfel s-ar putea ca niciodată un tânăr să nu se gândească la faptul că preoţia poate fi o viaţă care să îl atragă”. Participarea la slujirea lângă altar este de asemenea importantă: „Pentru mulţi preoţi, slujirea la altar a fost primul loc unde au cunoscut bărbaţi chemaţi la preoţie, bărbaţi care au înţeles ce înseamnă această chemare”. Cât priveşte ZMT, aceste evenimente reprezintă „un factor foarte real”, oferindu-le tinerilor ocazia să vadă că pot să aibă „un impact mare, pozitiv asupra lumii – unul care durează o veşnicie”.
