Părintele Teofil a plecat la Domnul (comunicat)
05.03.2007, Blaj (Catholica) - Astăzi, 5 martie 2007, părintele ieromonah Teofil A.A. a plecat din lume să-l întâlnească pe Tatăl. Din Catedrala Blajului, l-au însoţit pe acest ultim drum de Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite, dimpreună cu Fraţii din Congregaţia Augustinienilor Asumpţionişti de la „Casa Domnului” din Blaj, cu vicarii mitropolitani, canonici, preoţi şi studenţi teologi, şi cu mulţime de fii şi fiice spirituale.
Pr. Teofil a fost un părinte confesor prin excelenţă, un „model pentru confesori, un instrument al harului, slujitor al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu”, cum remarca Arhiereul nostru. „Dacă el a celebrat atâtea evenimente ale iertării, avem siguranţă că acolo, în cer, celebrează bucuria întâlnirii cu Cel care este izvor de iertare, de milă şi de bunătate.” La rândul său, pr. Ioan Fărcaş, Vicar mitropolitan şi protopop al Blajului, a subliniat că părintele Teofil a fost atât preot, cât şi călugăr. Preot, care a înţeles pe deplin că preoţia este „ştiinţa vindecării sufletelor, (…) care face să locuiască prin Spiritul Sfânt Cristos în inimile oamenilor”, iar scopul cel mai de seamă al preoţiei este „să îl facă Dumnezeu şi părtaş fericirii celei de Sus pe cel aparţine cetei cele de jos”, după cuvintele Sf. Grigorie din Nazians. Călugăr, care a „ascultat mereu chemarea Domnului”, el a fost mereu omul datoriei iar ascultarea era vocaţia sa.
Părintele Teofil s-a născut la 4 mai 1924 în satul Sânmiclăuş din judeţul Satu Mare. În anii de liceu, locuieşte în internatul de băieţi din Beiuş, condus de părinţii asumpţionişti. În anul 1943 intră la noviciat, dar nu reuşeşte să îl termine din cauză că începe războiul şi este chemat la arme. Face şcoala de ofiţeri la Bacău, apoi e mobilizat pe front, iar in 1945 se eliberează. In 1946 vine la Blaj şi reia noviciatul, pe care îl desăvârşeşte la Joseni, jud. Făgăraş. În mai 1947 face profesiunea călugărească, după care se înscrie la Institutul teologic din Blaj, pentru ca la 1 august 1948 să facă profesiunea voturilor pe viaţă, cu dispensă, iar după 7 zile este hirotonit preot de către marele nostru Episcopul mărturisitor Ioan Suciu. În octombrie 1948, călugării asumpţionişti de la „Casa Domnului” din Blaj sunt alungaţi, iar Pr. Teofil se retrage mai întâi la Arad şi apoi la Braşov. În 1990 revine la Blaj şi împreună cu Pr Bernard Ştef şi cu fratele Gavril Muntean reiau viaţa şi activitatea misionare. Devine economul comunităţii asumpţioniste de la Blaj şi se dedică apoi cu râvnă şi devotament confesionalului şi îndrumării spirituale. Anul trecut se îmbolnăveşte, dar boala care îl măcina fizic, îl întărea spiritual. Chemarea Domnului la cele cereşti l-a găsit în mijlocul comunităţii de fraţi asumpţionişti din Blaj.
„Plecarea din lumea aceasta a părintelui Teofil”, spunea astăzi Ierarhul nostru, „trebuie să o privim aşa cu a privit-o, a simţit-o şi a exprimat-o el: o îmbrăţişare cu cerescul Părinte. După o viaţă trăită frumos şi demn, ce poate dori omul mai mult decât aceasta?! Catehismul descrie trecerea din lumea aceasta ca fiind cel din urmă Paşte al nostru. Sensul trecerii din lumea aceasta se manifestă în lumina misterului pascal, al Paştelui în care se află singura noastră speranţă. Mergi în cer, părinte spiritual, acolo unde ai sperat o viaţă întreagă, acolo unde ai dorit şi te-ai rugat să meargă atâţia fii şi atâtea fiice pe care le-ai dezlegat de păcat!”
