Necredinţa lui Toma şi noi
08.04.2007, Vatican (Catholica) - Necredinţa lui Toma a fost un eveniment nefericit care l-a condus la descoperirea adevăratei feţe a lui Dumnezeu, a susţinut Papa Benedict în mesajul său pascal. Vorbind astăzi din balconul Bazilicii San Pietro, Sfântul Părinte le-a amintit credincioşilor că după Înviere „Toma a rămas neîncrezător şi nedumerit”. „Când, opt zile mai târziu, Isus a venit a doua oară în Cenacol, i-a spus: `Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu necredincios, dar credincios!`. Răspunsul Apostolului este o emoţionantă mărturisire de credinţă: `Domnul meu şi Dumnezeul meu!`.”
„Să reînnoim şi noi profesiunea de credinţă a lui Toma”, a îndemnat Pontiful, explicând apoi: „Ca urare pascală pentru anul acesta am dorit să aleg chiar cuvintele lui, deoarece omenirea de astăzi aşteaptă de la creştini o reînnoită mărturie despre învierea lui Cristos; are nevoie să îl întâlnească şi să îl poată cunoaşte ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Dacă în acest Apostol putem recunoaşte dubiile şi nesiguranţele atâtor creştini de azi, temerile şi deziluziile a nenumăraţi contemporani ai noştri, cu el putem şi să redescoperim cu reînnoită convingere credinţa în Cristos mort şi înviat pentru noi. Această credinţă, transmisă de-a lungul secolelor de succesorii Apostolilor, continuă, pentru că Domnul înviat nu mai moare. El trăieşte în Biserică şi o conduce cu mână sigură spre împlinirea planului său veşnic de mântuire.”
„Fiecare dintre noi poate fi tentat de necredinţa lui Toma. Durerea, răul, nedreptatea, moartea, în special când lovesc pe cei nevinovaţi – de exemplu copiii victime ale războiului şi terorismului, ale bolilor şi foametei – nu pun ele oare la grea încercare credinţa noastră? Cu toate acestea, în mod paradoxal, chiar în aceste cazuri, necredinţa lui Toma ne este utilă şi preţioasă, deoarece ne ajută să ne purificăm orice concepţie falsă despre Dumnezeu şi ne conduce la a descoperi chipul autentic: chipul unui Dumnezeu care, în Cristos, a luat asupra sa plăgile omenirii rănite. Toma a primit de la Domnul, şi, la rândul său, a transmis Bisericii darul unei credinţe puse la încercare de patima şi moartea lui Isus şi confirmată de întâlnirea cu El înviat. O credinţă care era aproape moartă şi a renăscut datorită contactului cu rănile lui Cristos, cu rănile pe care Cristos nu le-a ascuns, ci le-a arătat şi continuă să le indice în necazurile şi suferinţele cu care se confruntă fiecare fiinţă umană.”
