Declaraţia Vaticanului este o invitaţie la dialog
11.07.2007, Vatican (Catholica) - Declaraţia Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, publicată marţi, 10 iunie 2007, şi intitulată „Răspunsuri la unele întrebări privind anumite aspecte ale doctrinei asupra Bisericii”, „a provocat reacţii la cald de iritare în rândul creştinilor protestanţi. O a doua lectură mai senină va putea arăta că Documentul nu spune nimic nou, ci expune şi explică, într-un rezumat sintetic, poziţia deja susţinută până acum de Biserica catolică”, susţine Cardinalul Walter Kasper. Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a răspuns la reacţiile variate care au apărut după publicarea Documentului Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, informează Radio Vatican. Cardinalul a arătat că nu este vorba despre o situaţie nouă, şi prin urmare nu există vreo raţiune obiectivă pentru resentimente sau pentru a se simţi trataţi diferit în mod brusc. „Orice dialog presupune claritate asupra diferitelor poziţii”.
Vorbind despre comunitatea Reformei, Cardinalul precizează că tocmai partenerii protestanţi au cerut recent un ecumenism cu profiluri definite, iar prezenta declaraţie expune ceea ce „din punctul de vedere catolic din păcate ne separă încă, dar acest lucru nu limitează dialogul, ci din contră, îl favorizează”. „O lectură atentă a textului”, continuă preşedintele Consiliului pentru Unitatea Creştinilor, „lămureşte că Documentul nu spune că Bisericile protestante nu sunt Biserici, ci că ele nu sunt Biserici în sens propriu, adică nu sunt Biserici în sensul în care Biserica Catolică se înţelege ca Biserică. Acest lucru este evident pentru oricare persoană de pregătire ecumenică medie”. De fapt, subliniază Cardinalul Kasper, „Bisericile evanghelice nici nu doresc să fie Biserică în sensul Bisericii Catolice; ţin foarte mult să aibă un concept despre Biserică şi de minister care, din contră, nu corespunde conceptului propriu al catolicilor”.
„Când”, aminteşte Cardinalul, „în urma Declaraţiei „Dominus Iesus” am afirmat că Bisericile protestante sunt Biserici de un alt tip, acest lucru nu era în contrast cu formularea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cum pretindeau unele reacţii din partea evanghelică. Dimpotrivă, am căutat o interpretare apropriată de care sunt convins şi astăzi. Mai presus de toate pentru că”, notează Cardinalul Kasper, „catolicii încă şi astăzi vorbesc de Biserici protestante, precum Biserica Evanghelică din Germania, Federaţia Bisericilor Luterane din Germania, de Biserica din Anglia. Declaraţia Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei nu face altceva decât să evidenţieze că noi folosim cuvântul Biserică atribuindu-i o semnificaţie ce nu este pe deplin egală. Declaraţia aduce serviciu clarităţii şi în consecinţă înaintării dialogului”.
Cardinalul german arată că „la baza dialogului nu este ceea ce ne separă, ci ceea ce ne uneşte, şi care este mai mare decât ceea ce ne desparte. De aceea, nu trebuie să se treacă cu vederea peste ceea ce Declaraţia afirmă în mod pozitiv privind Bisericile protestante, şi anume că Isus Cristos este efectiv prezent în ele pentru mântuirea membrilor lor”. Ţinând cont de trecut, nu este vorba de o afirmaţie evidentă. Include recunoaşterea botezului şi, deşi ţinând cont de importantele diferenţe care există, Declaraţia, pe linia Conciliului Vatican II, cuprinde şi o serie de afirmaţii pozitive asupra ultimei Cine celebrate în Biserica protestantă (Decretul despre ecumenism, 22). Prin urmare, încheie Cardinalul Kasper, „Declaraţia nu constituie un regres în comparaţie cu progresul ecumenic deja înregistrat, ci ne angajează să rezolvăm sarcinile ecumenice ce ne stau încă înainte. Aceste diferenţe trebuie să ne stimuleze şi nu să ne deruteze pentru că le spunem pe nume. În ultimă analiză, Declaraţia este o invitaţie urgentă la a continua un dialog senin”.
