Papa invită la imitarea Mariei
15.08.2007, Castel Gandolfo (Catholica) - După ce a celebrat Sfânta Liturghie la ora 8 în biserica parohială Sfântul Toma de Villanova din Castel Gandolfo, Papa Benedict al XVI-lea a recitat la amiază antifonul marian Îngerul Domnului împreună cu pelerinii reuniţi în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară de pe malul Lacului Albano. Redacţia română a Radio Vatican a tradus scurta intervenţie a Papei dinaintea rugăciunii.
Dragi fraţi şi surori,
Celebrăm astăzi solemnitatea Înălţării Fericitei Fecioare Maria. Este vorba de o sărbătoare străveche care îşi află temeiul ultim în Sfânta Scriptură: aceasta, de fapt, o prezintă pe Fecioara Maria strâns unită cu Fiul său divin şi mereu solidară cu El. Mama şi Fiul apar strâns asociaţi în lupta împotriva duşmanului diabolic până la deplina victorie asupra lui. Această victorie se exprimă, în special, prin depăşirea păcatului şi a morţii, adică prin depăşirea acelor duşmani pe care Sfântul Paul îi prezintă mereu împreună (cfr Romani 5,12.15-21; 1Corinteni 15,21-26). De aceea, aşa cum învierea glorioasă a lui Cristos a fost semnul definitiv al acestei victorii, tot astfel glorificarea Mariei şi în trupul său feciorelnic constituie confirmarea finală a deplinei sale solidarităţi cu Fiul atât în luptă cât şi în biruinţă.
Interpret al acestei profunde semnificaţii teologie a misterului s-a făcut Slujitorul lui Dumnezeu Papa Pius al XII-lea pronunţând la 1 noiembrie 1950 solemna definiţie dogmatică a acestui privilegiu marian. El declara: „În felul acesta mărita Mamă a lui Dumnezeu, unită tainic cu Isus Cristos din toată veşnicia prin unul şi acelaşi decret de predestinare, Neprihănită în Zămislirea sa, Fecioară nepătată în maternitatea sa divină, Aliată generoasă a Divinului Răscumpărător, care a repurtat un triumf deplin asupra păcatului şi asupra urmărilor lui, la sfârşit, ca încununare supremă a privilegiilor sale, a dobândit să fie ferită de stricăciunea mormântului şi, învinsă moartea cum făcuse deja Fiul său, să fie înălţată cu sufletul şi trupul în slava Cerului, unde străluceşte ca Regină la Dreapta Fiului său, Rege nemuritor al veacurilor” (Const. Munificentissimus Deus: AAS 42 [1950], 768-769).
Dragi fraţi şi surori, înălţată la cer, Maria nu s-a îndepărtat de noi, ci rămâne şi mai aproape iar lumina sa se răsfrânge asupra vieţii noastre şi asupra istoriei întregii omeniri. Atraşi de strălucirea cerească a Mamei Răscumpărătorului, alergăm cu încredere la aceea care de sus priveşte la noi şi ne ocroteşte. Avem toţi nevoie de ajutorul şi de mângâierea ei pentru a înfrunta încercările şi provocările de fiecare zi; avem nevoie să o simţim ca mamă şi soră în situaţiile concrete ale existenţei noastre. Şi pentru a putea fi părtaşi într-o zi de acelaşi destin al ei, să o imităm acum în urmarea docilă a lui Cristos şi în slujirea generoasă a fraţilor. Acesta este singurul mod pentru a pregusta, deja în pelerinajul nostru pământesc, bucuria şi pacea pe care le trăieşte în plinătate cine ajunge la ţinta nemuritoare a Paradisului.
