Papa a lăudat balanţa între tărie şi bunătate la Sf. Ilarion
11.10.2007, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a lăudat ceea ce el a numit un dar al Sf. Ilarion din Poitiers: abilitatea de a combina bunătatea în relaţiile interpersonale cu ascultarea fermă faţă de doctrina adevărată. În cadrul audienţei generale de miercuri, 10 octombrie 2007, din Piaţa Sf. Petru, Papa şi-a continuat reflecţia asupra Părinţilor Bisericii, îndreptându-şi atenţia către acest Episcop din secolul al IV-lea. Arătând că Sf. Ilarion a combătut erezia ariană şi a suferit exilul pentru adeziunea sa faţă de adevărata credinţă, Sfântul Părinte a spus că acesta a fost „întotdeauna ferm în opoziţia sa faţă de arianii radicali”.
Dar, a afirmat Pontiful, Ilarion „a demonstrat un spirit de conciliere cu aceia care acceptau că Fiul este similar cu Tatăl în esenţă, încercând în mod natural să îi conducă spre deplinătatea credinţei, care spune că nu există doar o similaritate, ci o adevărată egalitate între Tatăl şi Fiul în divinitatea lor”. Pontiful a numit dorinţa lui Ilarion de a făuri unitatea o caracteristică a vieţii sfântului: „Spiritul său conciliator a încercat să îi înţeleagă pe aceia care nu au ajuns încă la deplinătatea adevărului şi să îi ajute, cu mare inteligenţă teologică, să ajungă la deplinătatea credinţei în divinitatea adevărată a Domnului nostru Isus Cristos. Tocmai acesta a fost darul său: de a uni tăria în credinţă cu bunătatea în relaţiile interpersonale”.
Sfântul Ilarion a fost silit să părăsească Galia în anul 356 şi să plece în exil în Frigia, în Turcia de astăzi. Aici a compus, tratatul De Trinitate, despre Sfânta Treime, cea mai importantă şi mai cunoscută operă dogmatică a sa în care expune drumul său personal spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Întors în Galia, în ultima parte a vieţii a compus Tratate despre Psalmi, comentând un număr de 58 din cei 150. În mai multe ocazii s-a întâlnit cu Sfântul Martin, viitorul Episcop de Tours, care întemeiase aproape de Poitiers o mănăstire ce există şi astăzi. Ilarion a murit în anul 367 şi este comemorat în calendarul bisericesc la 13 ianuarie. În 1851, Fericitul Papă Pius al IX-lea l-a proclamat Doctor al Bisericii.
