Întăriţi de mărturia Papei Ioan Paul al II-lea, să apărăm viaţa
17.11.2007, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 17 noiembrie 2007, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în audienţă pe participanţii la cea de-a XXII-a Conferinţă internaţională a Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de Sănătate, pe tema „Pastorala în îngrijirea bolnavilor în vârstă”, informează Radio Vatican. Sfântul Părinte i-a îndemnat să apere cu curaj primatul vieţii şi demnitatea persoanei umane, mai ales când este vorba de bolnavi şi vârstnici, amintind şi exemplul iubitului său predecesor Papa Ioan Paul al II-lea, care în anii bolii sale a îndemnat mereu medicii să nu cedeze niciodată tentaţiei eutanasiei. Cuvântul de salut i-a fost adresat Sfântului Părinte la începutul audienţei de către Cardinalul Javier Lozano Barragàn, preşedintele Consiliului Pontifical sus amintit.
Papa Benedict al XVI-lea a îndemnat oamenii de ştiinţă şi medicii precum şi politicienii să nu uite că „tentaţia eutanasiei apare ca unul dintre simptoamele cele mai alarmante ale culturii morţii, ce se răspândeşte mai ales în societatea bunăstării”. Sfântul Părinte a folosit cuvintele din Enciclica „Evangelium vitae” a Papei Ioan Paul al II-lea şi a dedicat un pasaj important al intervenţiei sale exemplului oferit de Papa polonez în faţa suferinţei: „În mai multe ocazii, veneratul meu predecesor Ioan Paul al II-lea, care în special în timpul bolii a dat o mărturie exemplară de credinţă şi de curaj, a îndemnat oamenii de ştiinţă şi medicii să se angajeze în cercetarea pentru a preveni şi trata bolile legate de îmbătrânire, fără a ceda niciodată ispitei de a recurge la practici de scurtare a vieţii vârstnice şi bolnave, practici care s-ar dovedi a fi forme de eutanasie”. Asemenea îndatorire „priveşte şi operatorii sanitari”, care trebuie să fie „miniştri ai vieţii în toate fazele ei”, mai ales în cele marcate de infirmitate. „E nevoie de o angajare generală pentru ca viaţa umană să fie respectată nu numai în spitalele catolice, ci în orice loc de tratament”.
Papa s-a oprit apoi asupra îngrijirii bolnavilor în vârstă. Bătrâneţea, a observat, are faze distincte cu lumini şi umbre care suscită unele întrebări: „dacă are încă sens existenţa unei fiinţe umane care se află în condiţii foarte precare, întrucât este în vârstă şi bolnavă… dacă, atunci când sfidarea bolii devine dramatică”, nu ar fi cazul să se accepte „eutanasia ca o eliberare”, mai degrabă decât „să se continue a apăra viaţa”. Întrebări de la care creştinul nu se poate sustrage: „Cu aceste întrebări trebuie să se confrunte cine este chemat să însoţească bătrânii bolnavi, în special când par să nu mai aibă posibilităţi de vindecare. Mentalitatea actuală bazată pe randament tinde adesea să marginalizeze aceşti fraţi şi surori în suferinţă, ca şi cum ar fi doar o `povară` şi o `problemă` pentru societate. Cine are simţul demnităţii umane ştie că ei trebuie să fie respectaţi şi susţinuţi în timp ce înfruntă dificultăţi serioase legate de starea lor”.
Sfântul Părinte nu a omis să pună accentul pe rolul familiei în îngrijirea bătrânilor. Este important ca „vârstnicii bolnavi să petreacă ultima perioadă a vieţii în casa lor şi să se pregătească pentru moarte într-un climat de căldură familială”. Pe de altă parte, a adăugat, chiar şi când ar deveni necesară internarea în structuri sanitare, nu trebuie niciodată să slăbească „legătura pacientului cu cei dragi ai săi”. În momentele cele mai dificile, bolnavul să fie „încurajat să găsească forţa pentru a înfrunta încercarea sa grea în rugăciune şi în mângâierea Sacramentelor”. Bolnavul să fie înconjurat de fraţi, a fost invitaţia Sfântului Părinte, şi acesta „este, într-adevăr, adevăratul obiectiv al îngrijirii pastorale a persoanelor în vârstă”. Prin urmare, pentru creştini, credinţa în Cristos este aceea care luminează boala ca şi oricare alt eveniment al existenţei. Murind pe cruce, a spus Papa Benedict al XVI-lea, Isus „a dat suferinţei umane o valoare şi o semnificaţie transcendente”.
