Cruce şi recunoştinţă
03.12.2007, Bucureşti (Catholica) - La 1 decembrie, Ziua Naţională a României, în Catedrala patriarhală, după săvârşirea Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârşit slujba de pomenire a ostaşilor şi luptătorilor români căzuţi pentru apărarea patriei şi a unităţii naţionale, informează situl Patriarhia.ro.
În cuvântul adresat celor prezenţi la slujba de pomenire, Preafericirea Sa a precizat faptul că „în această zi, de 1 decembrie, au fost aduse mulţumiri lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a revărsat asupra poporului român de-a lungul istoriei sale şi, mai ales, pentru Unirea cea Mare din 1918”, considerând că „această mulţumire este semnul recunoştinţei care, la rândul ei, reprezintă semnul maturităţii spirituale”. În acelaşi timp, Părintele Patriarh a ţinut să sublinieze faptul că au fost aduse mulţumiri astăzi lui Dumnezeu pentru darul credinţei pe care l-a făcut poporului român ce „a păstrat dreapta credinţă deodată cu identitatea fiinţei sale naţionale”.
Vorbind despre sacrificiul celor care au realizat Marea Unire, Preafericirea Sa a afirmat că „unitatea pe care poporul român a dobândit-o este un dar dumnezeiesc şi o conlucrare cu Dumnezeu a celor peste un milion de români care s-au jertfit pe câmpul de luptă”. De aceea, a concluzionat Părintele Patriarh Daniel, „darul unirii poartă pe el semnul crucii, vulturul de pe stema ţării noastre purtând în pliscul său crucea. Acest vultur stavrofor de pe stema ţării arată că Unirea cea Mare poartă pe ea semnul jertfei, dar şi al speranţei, pentru că semnul crucii este semnul Învierii Mântuitorului Hristos. Iată motivul pentru care atunci când s-a făcut Unirea, în 1918, un ziar din Lugoj a anunţat cu acest titlu Unirea: Am înviat!”
