100 de ani de la naşterea Episcopului Ioan Suciu
04.12.2007, Blaj (Catholica) - Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea Episcopului Ioan Suciu, unul dintre cei şapte Episcopi greco-catolici pentru care Biserica Română Unită cu Roma a deschis proces de beatificare. Cităm biografia scurtă a Ierarhului, publicată pe BRU.ro (unde se găsesc şi două biografii mai lungi).
Episcopul Ioan Suciu s-a născut la Blaj, la 4 decembrie 1907 într-o familie de preoţi. Prieten bun cu Tit Liviu Chinezu, au studiat amândoi Teologia la Roma, la Colegiul Grec „Sf. Atanasie”. A fost promovat doctor în Teologie, iar după şase ani de studii la Institutul „Angelicum”, la 29 noiembrie 1931, a fost hirotonit preot. A revenit apoi la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre cei mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet al tinerilor.
La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea (titular de Moglena-Slatina Bulgaria), auxiliar Episcopului Valeriu Traian Frenţiu. Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Traian Frenţiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş. La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Acolo, datorită regimului de izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 iunie 1953 s-a stins din viaţă în celula 44, dezlegat de Episcopul Iuliu Hossu. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
În lucrarea „Catolicism şi ortodoxie românească” mai citim: „Episcopul Ioan Suciu a combătut comunismul cu toată puterea sufletului său. `Astăzi şi-n zilele care vor urma, spunea el, există un singur lucru pe care nu ai voie să-l faci – să fii trădător. Există un singur drum în viaţa care te îndepărtează de trădare – cel eroic. Numai pe această cale poţi răscumpăra lumea` (Eroism). El obişnuia să le spună credincioşilor: `Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Mântuitorului. Numai persecuţia ne va putea oferi coroana martiriului şi va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt: fiii şi apostolii adevăratei Biserici.` El a urmat această cale a martiriului. Cu el a început prigoana împotriva Bisericii noastre.”
