Congres pe tema pastoraţiei celor fără locuinţă stabilă
04.12.2007, Roma (Catholica) - Lipsa de adăpost nu este ceva nou, a existat de când Adam şi Eva au fost alungaţi din Paradis, a afirmat preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi a Itineranţilor. Cardinalul Renato Martino a spus aceasta în cadrul primei Întâlniri Internaţionale pentru Asistenţa Pastorală a Persoanelor fără Locuinţă Stabilă, desfăşurată în 26-27 noiembrie 2007 în Roma. Congresul a abordat şi situaţia celor care trăiesc în locuinţe improprii sau lipsite de igienă.
„Lipsa unei case nu este ceva nou”, a spus Cardinalul. „S-a petrecut în momentul în care a apărut păcatul în lume şi strămoşii noştri au fost alungaţi din locul care fusese pregătit pentru ei”. Cei 50 de participanţi la întâlnire, reprezentând 28 de ţări, între ei numărându-se Episcopi, preoţi, persoane consacrate şi membri ai unor asociaţii de apostolat şi voluntariat, au reflectat asupra temei „În Cristos şi cu Biserica, în slujba celor fără un sălaş stabil”. Întâlnirea este a treia într-o serie de congrese internaţionale pe tema situaţiei critice a celor fără locuinţă. Conciliul a organizat prima Întâlnire Internaţională pentru Asistenţa Pastorală a Copiilor Străzii în octombrie 2004, şi prima Întâlnire Internaţională pentru Asistenţa Pastorală pentru Eliberarea Femeilor Străzii în iunie 2005.
Cardinalul Martino a subliniat chemarea de a fi „martori autentici şi un exemplu pentru guverne şi comunităţi, invitându-i pe toţi să recunoască demnitatea fiecărei fiinţe umane” şi să „ofere şi primească iubirea lui Dumnezeu, într-o cateheză activă”. „Mai presus de toate”, a adăugat el, „iubirea trebuie să fie în centrul acţiunii noastre”, care dă tărie „prin intermediul unei întâlniri personale cu Cristos”, alimentată de rugăciune constantă. Cardinalul a spus că este nevoie şi de o dedicare profundă: „Nu este de ajuns să dăm lucruri trecătoare, ci trebuie să fim prezenţi la nivel personal în tot ceea ce facem”. Arhiepiscopul Agostino Marchetto, secretar al dicasterului, a relatat că „de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial încoace, numărul de persoane fără locuinţă în Europa de Vest a atins cel mai înalt nivel, fiind estimat la 3 milioane de persoane, în timp ce în Statele Unite vorbim despre 3,5 milioane, dintre care 1,4 milioane sunt minori”.
El a arătat că cea mai mare creştere a numărului celor fără locuinţă s-a produs în Africa, Asia şi America Latină, unde se pare că „aproape 30% din populaţie trăieşte în adăposturi ilegale, fără infrastructură şi servicii, sau înghesuită în clădiri dărăpănate”. Dând îndrumări pentru o pastorală eficientă, Arhiepiscopul Marchetto a arătat că problema nu se reduce doar la lipsa unei case, ci este vorba de colapsul lumii unei persoane, al securităţii, al relaţiilor personale şi al demnităţii lor. „Este pierderea capacităţii de a avea o viaţă `cu adevărat umană`”. El i-a chemat pe cei prezenţi la o însoţire generoasă şi personală „pe drumul delicat al recuperării şi integrării celor fără locuinţă”.
