PS Virgil: pastorala de Crăciun (fragmente)
19.12.2007, Oradea (Catholica) - Tatăl nostru cel ceresc, pentru a mântui neamul omenesc, pentru a-i dărui lumină şi pentru a-l îndumnezeii pe om, „la plinirea timpurilor” l-a trimis pe Fiul Său iubit care s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi s-a făcut om. De aceea Crăciunul este Sărbătoarea luminii care străluceşte în tenebre, este descoperirea şi revelaţia Sfintei Treimi, este cea mai veche „noapte luminată” în care prin Christos se revarsă în râuri de apă vie, iubirea divină care inundă şi cuprinde întreaga lume. La Bethleem, mângâierea nemărginită a lui Dumnezeu face să cadă zidul răutăţii şi al discordiei, al suferinţei şi încercării, al indiferenţei şi neîncrederii omului căzut în păcat şi se deschid porţile care unesc cerul şi pământul prin Christos, Cel născut în peştera din Viflaim.
În Noaptea Sfântă, „în partea locului erau păstori care, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor”, când „Îngerul Domnului a stătut lângă ei şi mărirea Domnului i-a învăluit în lumină”. De altfel, Profetul Isaia este cel care prevesteşte acest lucru: „poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce locuiau în umbra morţii lumină le-a strălucit”, pentru că „celor drepţi”, spune Psalmistul, „răsărit-a în întuneric lumină”. Corintenilor în schimb, Sfântul Pavel le vorbeşte despre faptul că „Dumnezeu care a zis: Strălucească, din întuneric, lumina – El a strălucit în inimile noastre”, harul şi darul, credinţa şi speranţa, iubirea şi mântuirea aduse Christos. În această Noapte, chiar noapte fiind, totul străluceşte pentru că s-a „născut nouă un prunc”, pentru că „s-a născut un Mântuitor, care este Christos, Domnul”. Astăzi, când celebrăm Naşterea Lui Isus, pricepem că nici unul dintre noi nu vine din tenebre, că nu trăim fără nici un rost în viaţă şi că nu ne îndreptăm către abisuri necunoscute: venim din iubirea Domnului fiind „chipul şi asemănarea lui”, trăim în Domnul şi ne îndreptăm către Domnul. În lumina „nopţii sfinte” se conturează speranţa noastră a creştinilor deoarece „Evanghelia nu e doar o comunicare a lucrurilor care se pot ştii, ci e o comunicare care produce fapte şi schimbă viaţa. Poarta obscură a timpului, a viitorului, a fost deschisă” de către acest „prunc înfăşat, culcat în iesle”, pentru că „cine are speranţa, trăieşte altfel; i-a fost dată o nouă viaţă”.
[…] Doresc să vă urez la acest Sfânt Crăciun următoarele: Isus care se naşte din dragostea Tatălui pentru omenire să vă dea harul rugăciunii şi al curajului pentru a înfrunta greutăţile vieţii; Maria, Maica Sfântă care a făcut din iesle cu paie leagănul pentru pruncul sfânt să vă dea tăria răbdării în încercări şi suferinţe; Iosif căruia toate porţile din oraş i-au fost închise să vă ajute să vă deschideţi porţile sufletului către Domnul, care astăzi se naşte în inima dumneavoastră; îngerii care au vestit păstorilor vestea cea bună să vă dea înţelepciunea de a trăi în pace şi cu bucurie între dumneavoastră; păstorii care s-au îndreptat în grabă spre grota din Viflaim să vă fie model pentru a vă îndrepta spre Biserică şi sacramente, pentru a-L asculta pe Domnul. (Textul integral al scrisorii pastorale a fost publicat la secţiunea Documente a sitului Catholica.ro)
