Să dăm mai departe ce am primit de la Dumnezeu
23.12.2007, Vatican (Catholica) - Mii de pelerini s-au reunit duminică la amiază în Piaţa San Pietro, în ciuda vremii instabile cu cerul noros, pentru a asculta cuvântul de învăţătură al Papei Benedict şi a se ruga împreună antifonul marian „Îngerul Domnului”, informează Radio Vatican. Redăm în continuare alocuţiunea Sfântului Părinte după traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
Doar o zi separă această a patra Duminică de Advent de Sfânta Naştere. Mâine noapte ne vom aduna ca să celebrăm marele mister al iubirii, care nu sfârşeşte niciodată de a ne uimi: Dumnezeu s-a făcut Fiu al omului pentru ca noi să devenim fii ai lui Dumnezeu. În timpul Adventului, din inima Bisericii s-a înălţat adesea o implorare: „Vino, Doamne, să ne vizitezi cu pacea ta, prezenţa ta ne va umple de bucurie”. Misiunea evanghelizatoare a Bisericii este răspunsul la strigătul „Vino, Doamne Isuse!”, ce străbate toată istoria mântuirii şi care continuă să se înalţe de pe buzele credincioşilor. Vino, Doamne, ca să transformi inimile noastre, pentru ca în lume să se răspândească dreptatea şi pacea! Aceasta vrea să recheme Nota doctrinară asupra unor aspecte ale evanghelizării, abia publicată de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. Documentul îşi propune, de fapt, să amintească tuturor creştinilor – într-o situaţie în care adesea nu mai este clară nici pentru mulţi credincioşi însăşi raţiunea de a fi a evanghelizării – că „primirea Vestii celei Bune în credinţă, împinge de la sine” (n. 7) la a comunica mântuirea primită în dar.
Într-adevăr, „Adevărul care salvează viaţa – care s-a făcut trup în Isus – aprinde inima celui care îl primeşte cu o iubire faţă de aproapele, care mişcă libertatea să dea mai departe ceea ce s-a primit în mod gratuit” (ibid.). A fi atinşi de prezenţa lui Dumnezeu care se apropie de noi la Crăciun este un dar inestimabil. Un dar capabil să ne facă „să trăim în îmbrăţişarea universală a prietenilor lui Dumnezeu” (ibid), în acea „reţea de prietenie cu Cristos, care leagă cer şi pământ” (ibid. 9), care face să înainteze libertatea umană spre împlinirea ei şi care, dacă este trăită în adevărul său, înfloreşte „într-o iubire gratuită şi plină de solicitudine pentru binele tuturor oamenilor” (ibid. 7). Nimic nu este mai frumos, mai urgent şi mai important decât a da mai departe în mod gratuit oamenilor ceea ce am primit gratis de la Dumnezeu! Nimic nu ne poate scuti sau uşura de această angajare onorantă şi fascinantă. Bucuria Crăciunului, pe care o pregustăm deja, în timp ce ne copleşeşte de speranţă, ne determină în acelaşi timp să vestim tuturor prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
Model inegalabil de evanghelizare este Fecioara Maria, care a comunicat lumii nu o idee, ci pe Isus, Cuvântul întrupat. Să o invocăm cu încredere, pentru ca Biserica să-l vestească şi timpului nostru pe Cristos Mântuitorul. Fiecare creştin şi fiecare comunitate să simtă bucuria de a împărtăşi cu alţii Vestea cea Bună că „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut… pentru ca lumea să se salveze prin el” (Ioan 3,16-17). Acesta este sensul autentic al Crăciunului pe care trebuie să-l redescoperim mereu şi să-l trăim cu intensitate.

Spre deosebire de toate darurile pe care le primim si le facem la randul nostru, darul Harului este acela pe care cu cat il daruim mai mult, cu atat mai mult ne imbogateste: prin sufletul nostru isi face cale lumina si cu cat daruim mai mult, cu atat albia fluviului de lumina se largeste si astfel primm mai mult Har, mai multa lumina. Iubirea si bucuria se sting daca nu sunt impartasite. De aceea , toti care suntem chemati de lumina, avem datoria s-o impartasim.
„Et, quasi cursores, vitai lampada tradunt„ – daruim mai departe viata, daruim lumina, impartasim Harul. Aceasta e misiunea si bucuria fiecaruia, fiindca aceasta e Iubirea. Iar omul este nascut pentru iubire, pentru bucurie – adica din Har si pentru Har.