Rugăciunea neîncetată şi omul modern
23.01.2008, Iaşi (Catholica) - Al cincilea moment de rugăciune comună din cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor de la Iaşi a avut loc marţi, 20 ianuarie, ora 17.00, în biserica romano-catolică „Sfântul Anton”. Celebrarea ecumenică a fost prezidată de pr. Iosif Comoraşu, parohul comunităţii gazdă. La celebrare au participat 10 preoţi romano-catolici şi cinci preoţi ortodocşi. Lor li s-au alăturat în rugăciune credincioşi, atât catolici cât şi ortodocşi, prezenţi într-un număr mare la celebrare.
În cuvântul de învăţătură, pr. Mihai Mărgineanu, făcând referinţă la tema Săptămânii, „Rugaţi-vă fără încetare”, a afirmat că la o sinceră şi atentă cercetare a conştiinţei noastre fiecare poate observa că aceasta este mai degrabă un deziderat. Auzim adesea expresia „omul modern nu mai are timp să se roage”, încât ne întrebăm: „De vreme ce nu mai am timp să mă rog, cum oare mai este posibil să mă rog fără încetare?” Cu o astfel de gândire s-a ajuns la a considera rugăciunea apanajul monahilor, al eremiţilor, al călugărilor, al celor mai bisericoşi, al celor care nu reuşesc să se descurce singuri şi apelează la Dumnezeu. Cum ar putea omul de astăzi să se roage fără încetare? Răspunsul îl poate oferi într-o dublă direcţie parabola vameşului şi fariseului care a fost lecturată la celebrare. Rugăciunea se petrece în intimitatea sufletului. Rugăciunea vameşului a căpătat în spiritualitatea ortodoxă o formă mai elaborată şi a devenit o formă de rugăciune neîncetată. Rugăciunea smerită a vameşului a făcut ca acesta să se întoarcă mai îndreptăţit.
După cuvântul de învăţătură a urmat rugăciunea Tatăl nostru. La acest moment al celebrării, preoţii de la altar şi credincioşii din biserică s-au rugat împreună ţinându-se de mână. După acest moment, corul bisericii „Sfântul Anton” a intonat cântecul „Ce bine e când fraţii”, iar corul bisericii ortodoxe „Bărboi” a cântat „Ave Maria” de Anton Bruckner. La sfârşitul celebrării, pr. Iosif Comoraşu, amintind că Sfântul Anton este rugat în mod special în ziua de marţi, i-a invitat pe cei prezenţi să ceară de la Dumnezeu prin mijlocirea acestui sfânt darul unităţii, păcii, liniştii.

Daca toate lucrarile noastre le infaptuim in Dumnezeu si prin Dumnezeu, aceasta inseamna rugaciune continua. Chiar si respiratia devine atunci rugaciune: „Doamne, miluiste-ma„(prima parte a propozitiei se spune pe inspir, a doua – pe expir). De altfel, regasim ideea intr-o rugaciune de seara: „quoties respiro per noctem, toties Tu a me benedictus sis„. Insasi existenta noastra, fie ca ne dam sau nu seama, este rugaciunea continua de multumire adusa CREATORULUI, clipa de clipa.