Doi ani de la moartea tragică a pr. Andrea Santoro
06.02.2008, Roma (Catholica) - Modesta comunitate catolică din Turcia s-a reunit marţi, 5 februarie 2008 la Trabzon, cu ocazia celei de-a doua comemorări a morţii părintelui Andrea Santoro, preot italian „Fidei donum” din Dieceza de Roma ucis în ziua de 4 februarie 2006, în timp ce se afla în rugăciune în biserica Sfânta Maria. Liturghia de pomenire a fost oficiată în acest oraş de la Marea Neagră de Episcopii Vincenzo Paglia, ca reprezentant al Diecezei de Roma, şi Luigi Padovese, vicar apostolic de Anatolia. O Liturghie euharistică a fost celebrată marţi seara şi în parohia romană Sfinţii Fabian şi Venanţiu, unde preotul Santoro slujise ca paroh, se arată într-o ştire de pe situl Radio Vatican.
Despre figura preotului italian ucis în Turcia, Episcopul Vincenzo Paglia a spus: „Este între acele mărturii care coboară în adâncul istoriei, care în realitate înrourează un pământ ce are nevoie de martori, aşa cum era părintele Andrea. El face parte dintre acei noi martiri, care, cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, au împiedicat lumea să se prăbuşească în abis. Iată pentru ce, la doi ani de la moartea sa, este important să se revină acolo unde el a trăit ultimele zile ale existenţei, nu numai pentru a-l pomeni, ci şi pentru a aprofunda mărturia sa de credinţă şi de iubire până la vărsarea sângelui. Avem mult de învăţat de la mărturisitori ca pr. Andrea… Lumea va crede şi se va mântui numai dacă există o iubire care nu cunoaşte graniţe de nici un fel”.
Episcopul Luigi Padovese a vorbit despre roadele acestui martiraj mai ales în cadrul minorităţii catolice într-o ţară ca Turcia, majoritar musulmană: „Mărturia care se naşte din martirajul pr. Andrea este, între altele, aceea de a fi polarizat atenţia asupra acestei realităţi a Bisericii noastre. Pr. Andrea a venit în Turcia pentru a exprima legătura pe care Bisericile din Occident o au cu străvechile Biserici ale Răsăritului. Din martiriul său, unul dintre roade este tocmai acesta: faptul de a fi deschis ochii asupra realităţii unei Biserici care adesea este mică, minoritară. Întocmai ca la începuturile creştinismului. Ceea ce pr. Andrea a încercat să facă în timpul vieţii sale, i-a reuşit prin moartea sa. Stăm şi luptăm pentru a restitui sensul de a fi creştini. Dacă, aşa cum urez să fie, vom reuşi să publicăm scrisorile pr. Andrea, cred că, prin această iniţiativă, şi mai ales în rândul tinerilor, se va naşte un sens mai profund al propriei identităţi creştine”.
