LC: Secretele Inchiziţiei Spaniole revelate

11.03.2008, Pittsburgh (Catholica) - Unul dintre articolele pe care revista Lumea Catholica ni le-a propus în numărul ei pe februarie 2008 este acela intitulat „Secretele Inchiziţiei Spaniole revelate”, semnat de Robert P. Lockwood, în traducerea Ecaterinei Hanganu. „Din Anglia elisabetană a secolului al XVI-lea până la fundamentalismul secolului al XXI-lea, Inchiziţia Spaniolă este aceea care a servit drept izvor şi punct focal pentru toate atacurile anti-catolice… Înţelegerea distorsionată a datelor istorice, împărtăşită deopotrivă de catolici şi de ne-catolici, reprezintă un cap de atac util, îndreptat împotriva oricărei luări de poziţie a Bisericii în arena vieţii publice actuale. Şi aceasta o ştie bine orice apologet catolic sau purtător de cuvânt de orientare pro-catolică în cultura contemporană. Este practic imposibil să te angajezi într-o discuţie fără ca cineva să nu aibă câştig la puncte amintind de Inchiziţia Spaniolă, indiferent dacă faptul acesta este relevant sau nu pentru subiectele aflate în dezbatere”.

Robert P. Lockwood explică: „Realitatea istorică a Inchiziţiei Spaniole are, desigur, propriile sale tragedii şi rămâne un episod urât în trecutul Europei. Atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru greşelile trecutului în pragul noului mileniu, cu siguranţă s-a referit şi la Inchiziţia Spaniolă. Dar istoria adevărată a Inchiziţiei Spaniole e foarte departe de caricatura aflată în bagajul cultural anti-catolic al majorităţii indivizilor. Ceea ce pretindem că ştim despre Inchiziţia Spaniolă este adesea propaganda post-Reformă”. În continuare el susţine: „Adevărul urât despre Inchiziţia Spaniolă este că ţintea în primul rând către descendenţii evreilor convertiţi, care erau acuzaţi că practică în secret vechea lor credinţă. Iar motivaţia o constituia nu atât apărarea unităţii credinţei, cât lăcomia, gelozia şi pogromurile rasiale”.

După ce explică mai pe larg problema evreilor convertiţi, materialul mai arată: „Pe măsură ce revolta luterană şi diversele sale ramuri s-au extins în Europa după 1530, Inchiziţia Spaniolă s-a întărit în scopul protejării credinţei în Spania împotriva infiltrării ideilor protestante, dar şi pentru sprijinirea puterii regale. De altfel, din motive numeroase şi specifice Spaniei, ideile protestante nu au câştigat niciodată teren aici. Imaginea Inchiziţiei Spaniole torturând şi ucigând sute de mii de simpli protestanţi credincioşi Bibliei nu se bazează pe nici un fapt istoric, din simplul motiv nu existau practic protestanţi în Spania… Inchiziţia Spaniolă a căutat cu siguranţă dovezi ale existenţei protestantismului… Istoricii estimează că înainte de 1558 se aflau pe listele Inchiziţiei Spaniole probabil mai puţin de 50 de cazuri de spanioli pretinşi luterani”, iar „în anii 1560 autorităţile seculare au rotunjit doar la vreo 200 numărul aşa-numiţilor protestanţi”.

În concluzie, „După ce monarhia a abolit Inchiziţia Spaniolă în secolul al XIX-lea, şi odată cu dezvoltarea studiilor istorice bazate pe cercetare şi nu pe propagandă, începe să-şi facă loc încet-încet în cărţile de istorie o imagine mai aproape de adevăr în privinţa Inchiziţiei Spaniole. Deşi nu reprezintă o parte a istoriei sale cu care Biserica să se poată mândri, Inchiziţia Spaniolă poate fi cu greu considerată acea `legendă neagră` care încă mai bântuie imaginaţia populară. Istoria creată pe baza polemicilor Reformei nu este istorie. Este doar o legendă urbană catolică”.

Sursa: Lumea Catholica