Dreptatea este o datorie pascală
01.04.2008, Vatican (Catholica) - Obligaţia unui creştin de a lucra pentru dreptate este o consecinţă a învierii lui Cristos, a afirmat pr. Federico Lombardi. Director Biroului de Presă al Vaticanului a analizat mesajul de Paşte al Papei Benedict al XVI-lea în cadrul programului „Octava Dies” al Televiziunii Vaticanului. Pr. Lombardi a reamintit că în acest mesaj, Papa a îndemnat la „a fixa privirea sufletului asupra `rănilor glorioase` pe care Cel Înviat le poartă în trupul său glorificat”, pentru ca astfel „să putem înţelege sensul şi valoarea suferinţei, să putem alina multele răni care continuă să însângereze omenirea şi în zilele noastre”.
Purtătorul de cuvânt al Vaticanului a spus că pătimirea lui Cristos nu este ceva care trebuie uitat când vine Paştele, ci mai degrabă un eveniment care trebuie să ne însoţească, permiţând ca vieţile noastre să fie „pe deplin călăuzite de iubire şi speranţă”. Pr. Lombardi a arătat că Sfântul Părinte s-a oprit în mesajul său înaintea „rănilor umanităţii, deschise şi dureroase în orice colţ al planetei, chiar dacă adesea ignorate şi uneori ascunse în mod voit; răni care sfâşie suflete şi trupuri a nenumăraţi fraţi şi surori”. Purtătorul de cuvânt a continuat: „A amintit de asemenea că relaţiile dintre persoane, grupuri şi populaţii sunt marcate de egoism, ură şi violenţă, că demnitatea persoanei umane este adesea `înjosită şi călcată în picioare`”.
„A şti că Cel Înviat este cu noi şi a privi rănile lui glorioase înseamnă a ne angaja activ în favoarea dreptăţii, a oferi semne luminoase de speranţă. A înmulţi mărturiile de blândeţe şi iertare. A merge pe drumul solidarităţii şi al păcii. Isus cel Înviat îşi trimite pretutindeni discipolii ca martori ai speranţei şi îi asigură: `Eu sunt cu voi în toate zilele`”, a arătat pr. Lombardi. „În Lunea Paştelui, Papa i-a amintit pe martirii creştini ai ultimului an şi, în zilele care urmează, va vizita pe Insula Tibrului memorialul martirilor creştini din ultimul secol – oameni care şi-au fixat privirea, cu credinţă, asupra rănilor glorioase ale lui Cristos. Şi care ne însoţesc, şi ei, printr-o istorie dificilă dar iluminată, tocmai prin speranţă”.
